Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere. Luca 1:37
Era a 23-a săptămână de sarcină şi îmi aşteptam primul copil. După tratamente de fertilitate, o tumoare la glanda pituitară şi o operaţie pe creier, plus 10 ani de aşteptare, în sfârşit s-a întâmplat. Eram foarte entuziasmaţi. Apoi am primit un apel telefonic ce ne-a schimbat viaţa pentru totdeauna. „Bună, Becky, am rezultatele analizelor de sânge şi vreau să te anunţ că markerii arată că bebeluşul tău are sindromul Down. Îmi pare foarte rău!”
M-am prăbuşit pe podea şi am început să plâng. Sindromul Down este o afecţiune genetică în care cel în cauză are 47 de cromozomi, în loc de 46. Nu este o boală. Este consemnarea că molecula de ADN a bebeluşului are o copie în plus a cromozomului 21. Deoarece reprezintă piatra de temelie a genomului uman, consecinţele afectează întregul sistem. O săptămână mai târziu am aflat că băieţelul nostru avea şi o malformaţie congenitală a inimii ce necesita intervenţie chirurgicală. Cum puteam fi fericiţi? Sună imposibil, nu-i aşa? Ei bine, nu este.
În lunile care au urmat am refuzat să dau crezare literaturii medicale, care mă pregătea pentru o viaţă de interminabile dureri de cap, şi am căutat şi găsit mărturiile, finalurile fericite şi povestirile inspiratoare ale altor părinţi care au parcurs acelaşi drum. Patru luni mai târziu, am dat naştere unui frumos băieţel de trei kilograme. A stat la Terapie intensivă neonatală 23 de zile, iar acolo ne-am îndrăgostit de el. La patru luni, Jacob a suportat cu succes o operaţie pe cord deschis. Nu am lăsat ca acest diagnostic să ne definească pe noi, ca părinţi, şi pe băiatul nostru. În ochii noştri, el este perfect. Societatea îi acordă perfecţiunii o importanţă covârşitoare, dar adevărul este că niciunul dintre noi nu este perfect şi cu toţii trăim într-o lume imperfectă. Numai prin puterea lui Hristos putem fi cu toţii restauraţi.
Am învăţat, prin fiul meu, că ceea ce ne face diferiţi ne face speciali. Băiatul nostru slujeşte ca martor al iubirii lui Dumnezeu. Prin necontenita lui iubire şi acceptare a celor din jur, prin zâmbetele şi îmbrăţişările lui fără număr, ochii lui căprui-deschis care te înduioşează până în străfundul sufletului – prin toate acestea şi multe altele, am învăţat că dragostea lui Dumnezeu nu se termină niciodată.
Îţi mulţumesc, Doamne, pentru fiul meu primit în dar! Te laud că eşti cu adevărat un Dumnezeu minunat!
Becky Martinez-Bindernagel
