Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta mea biruitoare. Isaia 41:10
Una dintre părţile mele preferate din cartea Călătoria creştinului este cea în care personajul principal. Creştinul, ajunge în sfârşit la cruce împreună cu povara lui. În timp ce stă acolo, încărcătura lui insuportabilă cade dintr-odată la pământ, se rostogoleşte pe deal şi se pierde undeva într-un mormânt gol.
Poate suna destul de straniu spus aşa, dar uneori mă gândesc că cele mai mari poveri ale noastre sunt copiii noştri. Nu vreau să spun că ei reprezintă un bagaj emoţional. Ci doar că ei sunt poveri în sensul că sunt cei la care ţinem cel mai mult. Pierdem somn îngrijorându-ne că nu se vor mai face bine, când sunt bolnavi. Ne trezim în toiul nopţii când ne strigă şi doborâm recorduri la alergare când există vreo posibilitate să fie în pericolul de a se răni în vreun fel.
Copiii noştri sunt cele mai mari comori şi totodată şi cele mai mari poveri. Prin urmare, nu ar trebui ca, în calitate de creştini, să îi aducem la cruce?
Îmi amintesc cum a fost când fiul nostru, Noah, a fost diagnosticat cu o dizabilitate de învăţare. Voiam să plâng, deoarece, deşi sunt consilier, m-am simţit copleşită de povara de a încerca să-mi ajut fiul să facă faţă acestei incapacităţi. Apoi mi-am amintit că eu şi soţul meu nu eram singuri în efortul de a-l creşte pe Noah. Dumnezeu l-a creat şi ştia totul despre el. Dacă îmi duceam la Hristos poverile cu privire la Noah, atunci aş fi fost liberă de tot ce însemna frică şi stres.
Fie că eşti părintele unui copil cu dizabilităţi, fie al unuia sănătos, turbulent şi vijelios, Dumnezeu este aici pentru tine. Te vede şi îţi cunoaşte nevoile. El aşteaptă să-ţi ofere puterea şi aptitudinile de care ai nevoie ca să-ţi creşti copilul ca ucenic al lui Hristos. El îţi va oferi înţelepciunea care îţi lipseşte. Nu trebuie să faci altceva decât să te duci la cruce şi să-ţi aşezi copilul la picioarele lui Isus.
Doamne, Te rog, ajută-ne să ne purtăm poverile şi să ne aducem grijile la Tine, astfel încât să ne eliberăm pentru a fi părinţii care ne-ai chemat să fim!
Asheley Woodruff
