Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul. Psalmii 121:2
În calitate de terapeut specializat în sănătate mintală, lucrez în fiecare zi cu copii cu nevoi speciale şi familiile lor. Întâlnesc adesea părinţi suprasolicitaţi care caută ajutor pentru copiii lor diagnosticaţi cu ADHD (tulburare de deficit de atenţie şi hiperactivitate) sau cu PDD (tulburare de dezvoltare generalizată). Lucrez, de asemenea, cu aceia care e posibil să fie pe un drum mai lung, chinuindu-se să facă faţă autismului sau altor diagnostice asociate problemelor mintale, în dificultate de a comunica sau a se dezvolta tipic.
De multe ori, părinţii sunt frustraţi, furioşi şi extenuaţi. Sunt în criză deoarece nu ştiu ce să facă sau încotro s-o apuce şi se simt judecaţi sau respinşi de societate şi de familie. În acest caz, cum să facem pace cu aceste probleme de nerezolvat având la dispoziţie doar plasturi şi îmbrăţişări? Acceptăm responsabilitatea de a avea grijă de copiii noştri în toate aspectele vieţii lor. Dacă se rănesc, nu îi lăsăm să sângereze, ci facem ceva pentru a-i ajuta. Dacă au un handicap de învăţare sau se chinuie să-şi menţină atenţia sau să se comporte adecvat, intervenim şi căutăm ajutorul unui specialist care înţelege cum să lucreze cu ei. Căutarea după ajutor nu înseamnă trădarea credinţei – este credinţa în acţiune.
Trăim într-o lume căzută şi afectată de păcat şi doar prin credinţă în Dumnezeu ne vom putea folosi viaţa spre lauda Sa şi vom putea să lăsăm în seama Lui lucrurile neînţelese de noi. Bolile de genul dificultăţilor de învăţare, ADHD-ul sau autismul nu sunt o consecinţă a unor lucruri neglijate de cineva sau de o familie. Nu sunt ceva meritat. Atunci când suferinţa nemeritată ajunge la noi sau la copiii noştri, este normal să fim tentaţi să întrebăm: „Cum e posibil ca un Dumnezeu iubitor să permită aşa ceva?” Când suntem descurajaţi e momentul să luăm legătura cu familia noastră sau cu biserica noastră şi să cerem să se roage pentru noi, să ne ajute în aceste momente grele, fiind resursa noastră la nevoie.
Cu toţii suntem copii cu nevoi speciale în faţa Domnului şi doar prin harul lui Dumnezeu prezent în vieţile noastre putem depăşi problemele cu care ne luptăm.
Doamne, ajutorul vine de la Tine şi Te rog să-mi oferi puterea şi înţelepciunea să ştiu când să cer ajutorul din partea celorlalţi, curajul să mă încred în voia Ta şi capacitatea Ta de a-mi folosi viaţa şi vieţile copiilor mei spre slava Ta, chiar si atunci când doare.
Colleen Duncan
