Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însusi îngrijeşte de voi. 1 Petru 5:7
Te-ai întrebat vreodată cui îi pasă atunci când copilul tău are nişte convulsii nediagnosticate, iar tu nu poţi face nimic pentru a-i uşura durerile? Dar ce zici dacă ar trebui să te muţi din nou, deoarece vecinii se plâng de ţipetele copilului tău? Te-ai întrebat cui îi pasă atunci când nu poţi comunica cu copilul tău şi nu ştii dacă se va schimba vreodată această situaţie?
Maria şi Marta s-au întrebat dacă lui Isus îi păsa. Ele I-au trimis vorbă despre Lazăr: „Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti este bolnav” (Ioan 11:3), totuşi Isus a întârziat. Atunci când El a ajuns în Betania, ele au zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! Sunt sigură că s-au întrebat de ce Isus, dacă îi păsa, nu a fost acolo? De ce această durere, această pierdere? Isus cunoştea deznodământul, totuşi, în compasiunea Lui pentru ele, a plâns. Isus Şi-a demonstrat grija şi preocuparea.
Lui îi pasă şi de tine astăzi. De fapt, verbul a păsa (care, engl.) reprezintă un bun acronim de reţinut atunci când avem grijă de un copil cu o dizabilitate.
Colaborează – Construieşte relaţii cu specialişti, profesori şi alte persoane din comunitatea ta. Caută ajutor şi formează o reţea de suport pentru familia ta. „Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor” (Eclesiastul 4:9).
Anulează – Ai grijă să explici ce înseamnă dizabilităţile, anulând, pe cât posibil, ideile preconcepute. Spulberă şi explică miturile legate de dizabilităţi şi promovează susţinerea venită sub forma resurselor materiale. „N-a păcătuit nici omul acesta nici părinţii lui, ci s-a născut aşa ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu” (Ioan 9:3).
Renunţă la control – Lasă-ţi copilul în seama lui Dumnezeu şi ai încredere că Lui îi pasă de tine şi de copilul tău. „Doamne Dumnezeul oştirilor! Dacă vei binevoi să cauţi spre întristarea roabei Tale (…), îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui” (1 Samuel 1:11).
Exprimă-te – Alegerea unei atitudini de recunoştinţă poate înlocui ura, furia şi plânsul de milă. „Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile” (1 Tesaloniceni 5:18).
Tată ceresc, Îţi mulţumesc că eşti un Dumnezeu căruia îi pasă! Te rog, ajută-mă să mă încred în Tine atunci când mă simt fără speranţă şi singur (ă)! Îţi mulţumesc că mi-ai încredinţat acest copil special, care este preţios în ochii Tăi! Te rog, ajută-mă să-mi pese aşa cum Îţi pasă Ţie!
Davenia Lea
