Eu vă spun: pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl va mărturisi şi Fiul omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Luca 12:8
Suntem la casa de marcat a magazinului de electronice, iar copiii mei îşi ridică privirea şi zăresc nişte schelete urâte de Halloween, decorând ieşirea din magazin. Se uită la mine şi îmi spun: „Mami, mă sperie.” Le spun să privească în altă parte. Doamna de la casă ne priveşte nedumerită şi spune: „Este Halloweenul!” Fiul meu cel mai mic, Samuel, se uită la ea cu un aer serios şi îi răspunde, sigur pe sine: „Eu sunt pasionat de lucrurile despre Dumnezeu.”
Care este pasiunea noastră? Oricare ar fi, şansele sunt mari ca şi copiii noştri să dezvolte aceleaşi pasiuni. Ştim că ei copiază cu mult mai mare precizie ceea ce ne văd pe noi făcând decât ceea ce ne aud spunând. Văzând expresia de pe faţa doamnei de la casă la auzul acelor cuvinte venind de la un copil de şase ani, am fost mândră că băiatul meu alesese să-I ia apărarea lui Dumnezeu. Aceasta însemna că făceam ceva bine. Băieţii mei erau o reflexie a educaţiei mele, dar, mai important, cuvintele lui Samuel ieşeau dintr-o inimă sinceră.
În aceeaşi seară, în timp ce îl îmbrăţişam înainte de culcare, Samuel a zis: „Mami, nu pot să-mi scot acele gânduri înfricoşătoare din minte.” M-am rugat cu el şi l-am pus să repete: „Doamne, vino în inima mea! Umple-mă cu înţelepciunea şi cunoştinţa Ta! Răscumpără-mi gândurile şi umple-mă cu pacea Ta!” Această cerere simplă, dar pe deplin ascultată, l-a ajutat să adoarmă în pace.
În această lume gălăgioasă, unde leul care rage întinde capcane încercând să ne devoreze pe noi şi pe copiii noştri, este crucial să avem mintea pe aceeaşi frecvenţă cu Dumnezeu. Ca părinţi, suntem responsabili pentru ceea ce permitem să ne pătrundă în minte şi pentru ceea ce punem în faţa ochilor copiilor noştri. Multe emisiuni TV par nevinovate, dar o singură scenă tulburătoare poate planta o sămânţă care să crească în mintea copiilor noştri, producând o minte instabilă, stresată şi o inimă tulburată. Frica n-a fost creată de Dumnezeu şi El nici nu doreşte să fim temători. Ia-ţi timp să asculţi acea voce divină blândă şi liniştită, pentru ca, atunci când o veni timpul, să I te poţi adresa lui Dumnezeu.
Tată, menţine-mă atent(ă) la lucrurile peste care îmi cobor ochii! Ajută-mă să privesc spre Tine în fiecare zi şi îndrumă-mă pe măsură ce îi învăţ pe cei mici să facă acelaşi lucru!
Tami Faudi
