Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale şi El îţi va netezi cărările. Proverbele 3:5,6
Nepoata mea cea mai mică, Emaleigh, are 14 luni. Chiar dacă încă învaţă să meargă şi să vorbească, ne informează în legătură cu ce doreşte şi unde vrea să ajungă. Ne ia de mână, porneşte într-acolo şi, chiar dacă noi suntem cei care o ţinem de mână, ea este cea care ne conduce. Dacă vede ceva ce vrea, arată cu degetul, se uită la noi, spune ceva ce nimeni nu poate înţelege şi continuă să ne arate acel lucru până îi dăm jucăria sau cartea sau plăpumioara ei preferată.
Cu câteva zile în urmă mă aflam cu Emaleigh şi tatăl ei în curtea din faţă. Mama ei, Asheleigh, a ieşit din casă, a urcat în maşină şi a închis portiera. Se grăbea la o programare. Emaleigh, care aproape întotdeauna mergea cu mama ei, a arătat spre ea şi a început să plângă, apoi a început să zică ceva prin care voia să spună: „Aşteaptă-mă şi pe mine!”, arătând în continuare spre ea şi spre maşină. S-a uitat la noi şi a arătat din nou cu degetul spre mama ei şi spre maşină, în timp ce aceasta dădea cu spatele. Atunci când a realizat că a plecat fără ea, Emaleigh a început să plângă, însă tatăl ei şi-a întins braţele şi a luat-o din premergător. A acceptat cu bucurie braţele lui iubitoare, iar când s-a simţit ţinută aproape s-a oprit din plâns.
Comportamentul lui Emaleigh este complet normal pentru un copilaş de 14 luni. Dar cum rămâne cu noi? Avem noi tendinţa de a-I lua mâna lui Isus şi de a încerca să-L ducem acolo unde vrem noi? Pălăvrăgim noi, spunând lucruri pe care nimeni nu le poate înţelege? Creştem noi şi ne maturizăm în umblarea noastră cu Hristos?
Singura cale sigură de creştere spirituală este aceea de a petrece timp în compania Cuvântului Său, căutând să-L cunoaştem. Pe măsură ce vom face acest lucru, El ni Se va dezvălui şi ne va conduce pe calea pe care trebuie să mergem. Vom fi mulţumiţi să-I dăm mâna şi să-L lăsăm să ne conducă. Iar în acele zile în care ne simţim abandonaţi de cei pe care îi iubim, Dumnezeu ne poate lua în braţele Sale pline de dragoste, ca să ne aline. Ce încredere nemaipomenită!
Doamne, dă-mi înţelepciunea de care am nevoie ca să-mi pun mâna în mâna Ta, să am încredere în Tine în oricare loc m-ai conduce şi ajută-mă să-mi educ copiii să facă acelaşi lucru!
Hope Ayala Benavides
