Articolul precedentAz akaratot fejleszteni kell
    Articolul următorGioconda este tristă

    Nu se învârte totul în jurul meu

    Prin El, să ducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui. Evrei 13:15

    Acum câteva săptămâni, când am intrat în biserică împreună cu fiica mea de doi ani, am fost întâmpinate de cuplul în vârstă care se oferă mereu voluntar să salute oamenii la intrare. Bărbatul a îngenuncheat să vorbească cu Ellie, i-a spus că avea un zâmbet foarte frumos şi a întrebat-o ce mai face. După ce am plecat, mi-a venit un gând: Această biserică este foarte norocoasă să aibă o fetiţă atât de adorabilă care să lumineze ziua oricui prin zâmbetul ei! Aproape imediat am auzit o altă voce interioară spunându-mi: Nu, este exact invers. Tu eşti cea norocoasă. Tu faci parte dintr-o familie care iubeşte pe toată lumea şi se îngrijeşte de fiecare, chiar şi de cei mai mici membri.

    Din nefericire, n-a fost singurul moment în care am avut o perspectivă greşită. Uneori ne vine foarte uşor să credem că pur şi simplu ne aparţin toate binecuvântările pe care le primim, fiindcă suntem încântaţi de propria noastră „bunătate”. Este oare posibil să începem să credem că, intr-un fel, noi îl binecuvântăm pe Dumnezeu prin serviciile şi laudele noastre? Este foarte important să ţinem minte că nimic din ceea ce facem nu se poate compara cu ceea ce El a făcut pentru noi. Biblia chiar spune că El nu este impresionat de jertfele şi arderile noastre de tot, ci preferă să îi fim credincioşi şi să vrem să îl cunoaştem (Osea 6:6).

    Poate că mă uit prea mult după citate pe Pinterest, dar am văzut multe despre atitudinea de recunoştinţă. Cred că, dacă începem să privim mai degrabă la ce ni s-a oferit decât la cât de mult avem noi de oferit, întreaga noastră perspectivă asupra vieţii se va schimba. Ne vom concentra mai mult asupra celorlalţi şi mai puţin asupra noastră.

    Săptămâna trecută, la biserică, le-am acordat atenţie persoanelor care îi întâmpinau pe oameni la intrare, dar de această dată, pentru că m-am gândit la cât de binecuvântaţi suntem cu ceea ce fac, am fost conştientă că respectivele persoane şi-au luat din timpul lor ca să discute cu Ellie imediat ce am intrat pe uşă. Şi, mai important, am ascultat de acea voce care mă corectează pentru a-mi deschide ochii spre binecuvântările din jurul meu pe care poate că nu le-aş fi observat.

    Doamne, Îţi mulţumesc că nu m-ai lăsat să mă mulţumesc cu perspectiva mea eronată! Îţi mulţumesc că m-ai făcut să conştientizez binecuvântarea de a trăi concentrându-mă asupra celor din jur!

    Dena King

    Din aceeași categorie

    Greutăţile financiare

    A trebuit să trecem prin multe încercări, dar acestea ne-au dat mari lecții pentru caracter. Am învățat să apreciem puținul pe care îl aveam, să fim foarte flexibili cu hobby-urile, să ne descurcăm cu puțin și să economisim mult, să exersăm permanent autocontrolul și să mulțumim lui Dumnezeu pentru toate lucrurile.

    În luptă, dar nu disperaţi

    Gândeşte-te la cunoscuta zicală: „Când Dumnezeu închide uşa, tot El deschide o fereastră”, care exprimă într-un mod informal gândul principal de astăzi. Dumnezeu mi ne lasă niciodată să ajungem la limită. Doar aşteaptă-L în credinţă pe Iahve şi îţi vei redobândi speranţa.

    Rugăciunea şi mulţumirea

    Dacă treci prin dificultăţi, în mod deosebit din cauza insultelor, a urii, a invidiei, a resentimentelor sau asprimii în relaţiile cu ceilalţi, citeşte, reciteşte, memorează şi roagă-te. Copiază acest text pe ceva şi poartă-l la tine pentru a-l folosi când eşti ispitit. Mai presus de toate, roagă-te tot timpul, aşa cum te învaţă apostolul Pavel.

    Experienţe pe vârful muntelui

    Trebuie să ne luăm rămas-bun de la momentele glorioase iar şi iar, pentru că trebuie să lucrăm jos, în vale. Însă acest rămas-bun nu va mai exista când Isus va reveni. El îi va primi pe răscumpăraţi în aer, tară să atingă pământul, pentru a începe gloriosul urcuş către reşedinţa cerească, unde vom locui în veşnicie cu Isus

    Publicate astăzi

    A cincea roată

    Nimeni nu ne poate face să ne simțim altfel decât noi acceptăm să o facem. Pentru a ne cunoaște cu adevărat valoarea, ar trebui să nu mai privim în oglinda ochilor celorlalți și nici în oglinda proprie, ci în felul în care ne vede Dumnezeu. Cum crezi că te vede El din moment ce a fost gata să moară pe cruce pentru tine? Cât crezi că valorezi pentru El dacă El spune că „te-a săpat pe palmele Lui”? Nicăieri nu valorezi mai mult decât în ochii Mântuitorului tău; nu-ți desprinde privirea de la El!

    Iertarea

    Trebuie să le cerem iertare celorlalți și Tatălui nostru ceresc. El ne iubește atât de mult, că este bucuros să ne ierte. Lăudați numele Lui!

    Greutăţile financiare

    A trebuit să trecem prin multe încercări, dar acestea ne-au dat mari lecții pentru caracter. Am învățat să apreciem puținul pe care îl aveam, să fim foarte flexibili cu hobby-urile, să ne descurcăm cu puțin și să economisim mult, să exersăm permanent autocontrolul și să mulțumim lui Dumnezeu pentru toate lucrurile.

    Investește în copiii și nepoții tăi!

    Ne predăm astăzi în mâna Ta, Doamne, și Te rugăm ca mărgăritarele Tale de înțelepciune să devină realitate în viețile noastre, ale tuturor, așa încât nepoții să fie „cununa” bunicilor, iar părinții – „slava” copiilor lor. PROVOCARE: Gândește-te la modalități practice de a întinde punți între generații!

    Idők és alkalmak

    „Mondta pedig nékik: Nem a ti dolgotok tudni az időket vagy alkalmakat, melyeket az Atya...