Căci dragostea este de Ia Dumnezeu. 1 Ioan 4:7
Cele mai vechi amintiri ale mele din copilărie includ timpul petrecut cu bunica. Atunci când ne-a vizitat într-un weekend, bunica m-a luat în braţe şi mi-a citit cărţi cu povestiri. Am savurat toată atenţia pe care am primit-o, deoarece, în rest, trebuia să împart atenţia mamei cu fraţii mei mai mici.
Când aveam patru ani, bunica m-a dus într-o excursie cu cortul. Ţinând-o de mână, am aruncat pietre în apă. După cină am stat în braţele ei în faţa focului de tabără până nu-mi mai puteam ţine ochii deschişi. Apoi am dormit amândouă în cort, în sacul ei de dormit. În acea noapte ne-a vizitat tabăra un urs şi ne-a mâncat o parte din provizii, inclusiv stafidele pentru cerealele mele. Când aveam şase ani, mama m-a lăsat să rămân peste noapte la bunica. În ziua următoare am mers cu autobuzul, ceea ce a fost foarte distractiv. Am mers la mail şi ne-am uitat la oamenii care patinau pe gheaţă, în timp ce ciuguleam caju cumpărat de bunica.
Îmi plăcea la nebunie să merg la bunica. Ea mă lăsa să mă joc cu florile ei de plastic, cu care am decorat balustrada. Mi-am făcut un loc de joacă sub un brad imens din curtea ei din spate, unde am petrecut multe şi fericite ore cu păpuşile. Vara monta aspersoarele şi mă lăsa să alerg prin jeturile de apă. Când eram mică, bunica era persoana mea preferată, pentru că îşi făcea timp pentru mine şi mă înţelegea. Mi-a făcut haine la păpuşi asortate cu rochiile pe care mi le făcea mie. M-a lăsat să o ajut în timp ce repara lucruri de la măsuţa cu nisip, din camera de la Şcoala de Sabat. Făceam împreună fursecuri cu ciocolată. Şi întotdeauna îmi citea poveşti.
Când aveam opt ani, m-am mutat împreună cu familia departe de unde locuia bunica. Mi-a fost foarte dor de ea. Bunica îmi scria scrisori. Îi scriam înapoi. Vara ne-o petreceam acasă la bunica. De la ea am moştenit dragul de scris, de învăţat, de gătit, de mâncat caju, de cusut şi de lucrat cu copiii. Ea m-a încurajat să-mi îndeplinesc visurile şi a păstrat legătura cu mine până a murit. Am multe cărţi în bibliotecă primite de la bunica, inclusiv prima mea Biblie. Influenţa pe care a avut-o bunica în viaţa mea este nemaipomenită. O iubesc foarte mult şi aştept cu nerăbdare ziua în care ne vom reîntâlni, la revenirea lui Isus.
Îţi mulţumesc, Doamne, pentru bunicile care îşi împart timpul şi dragostea cu nepoţii lor!
Barbara Ann Kay
