Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea. Proverbele 22:6
Ne-am căsătorit de tineri şi am avut copii la puţin timp după aceea. Aproape noi înşine nişte copii, eram tineri adulţi fără pregătire sau vreo idee despre cum se cresc copiii. Ne-am îndreptat spre Domnul pentru a ne sfătui cum ar trebui să avem grijă de mica noastră familie – pentru că ştiam amândoi că educarea copiilor va fi cea mai importantă responsabilitate a noastră.
Copiii sunt mari acum şi amândoi sunt căsătoriţi şi au copiii lor. Când erau încă mici, am făcut din creşterea lor pe calea Domnului prioritatea noastră. Am fost binecuvântată să pot sta cu ei în timpul zilei, iar atunci când se întorcea acasă de la muncă, tatăl lor se asigura că îşi face timp să se joace cu ei. După ce stăteam seara la masă, era timpul pentru închinarea în familie.
Crescând, copiii au ajuns să îndrăgească timpul de închinare – dragoste care s-a format de la o vârstă fragedă.
Ca părinţi, trebuie să-I fim devotaţi lui Dumnezeu, iar timpul de închinare în familie este o bună ocazie de a o demonstra.
La un an după ce s-a născut fiica noastră, soţul meu a decis să-şi reia studiile pastorale. După cum se ştie, copiii de pastor trăiesc ca într-o casă de sticlă şi sunt supuşi multor provocări. Băiatul nostru venea de la şcoală, se juca cu prietenii, apoi citea. Îi plăcea să citească din cartea cu povestiri biblice în fiecare zi. Astăzi încă îl urmează pe Domnul. Predică şi conduce multe departamente din biserică.
Fiica noastră este asistentă socială şi îi slujeşte în mod activ lui Dumnezeu şi comunităţii. Amândoi ştiu că, dacă vor avea vreodată nevoie de ceva, se pot îndrepta spre Domnul prin rugăciune.
Suntem binecuvântaţi să avem trei nepoţi – dar cea mai mare binecuvântare este să le urmăresc părinţii crescându-i pentru a-L urma pe Isus. Obiceiurile zilnice pe care le insuflăm copiilor noştri, închinarea în familie, cititul Bibliei, rugăciunea, importanţa slujirii în biserică şi în comunitate, toate acestea devin o parte din caracterul lor. Faptul de a da un exemplu de credinţă în toate lucrurile este ceva ce poate fi moşteni şi lăsat moştenire.
Tată ceresc, Îţi mulţumesc pentru că ne eşti învăţător, consilier şi îndrumător. Binecuvântează-ne copiii pentru a-şi putea păstori propriii copii pe calea Domnului!
Unda Naidoo
