Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe EL. 1 Ioan 3:1
Uneori, copiii mei îmi produc o frustrare interminabilă. Îmi cer diferite lucruri, iar, după le primesc, trec la următorul lucru pe care şi-l doresc cu la fel de multă ardoare. Îi mai întreb uneori: „Şi dacă n-o să primeşti ce ceri, ce-o să se întâmple? O să mori?”
„Nu, mami”, răspund ei plictisiţi. Deoarece ne iubim copiii, ne place să le oferim lucruri sau să le facem surprize, dar sâcâielile constante cu cerinţe după şi mai multe lucruri ne pot face să ne întrebăm dacă suntem iubiţi de copii pentru cine suntem sau pentru ce le oferim. Atunci când ei se plâng, îmi reamintesc de imaginea de ansamblu: eu cresc viitori cetăţeni ai cerului şi pământului.
Ocazional, mai fac şi inimaginabilul: le ofer ceva nemeritat. Atunci când întreabă, surprinşi, cu ce ocazie, le spun: „Asta se numeşte har. A primi ceva ce nu merităm.” Este un mod de a ne reaminti periodic – şi eu, şi ei – cât de minunat este Dumnezeu.
Oare eu mă deosebesc mult de copiii mei în ceea ce priveşte relaţia mea cu Dumnezeu? îi prezint o listă plină de rugăminţi: „Doamne, Te rog, dă-mi asta sau ajută-mă cu cealaltă sau fă să mi se întâmple acest lucru! Doamne, vindecă-mi prietena, fă ca nodului din sân să-mi treacă, scapă-mă de huliganii care nu-mi lasă băiatul în pace!” Noi ne aşteptăm ca Dumnezeu, la fel ca duhul din lampa lui Aladin, să ne împlinească toate dorinţele.
Ce-ar fi să facem astăzi ceva neaşteptat şi să nu cerem nimic? îi putem mulţumi pentru ceea ce este El, pentru dragostea pe care ne-o oferă cu dărnicie în mod constant. Să vorbim cu El despre speranţele şi visurile noastre şi să-I împărtăşim fricile şi îndoielile pe care le avem. Îi putem povesti câte ceva despre cum ne-a fost ziua şi despre micile incidente amuzante care ne-au făcut să zâmbim. De ce să nu-L lăudăm pentru lucrările Sale spectaculoase, să nu ţopăim de bucurie în cinstea faptelor bune pe care le-a făcut? Haideţi să batem din palme de bucurie pentru privilegiul de a ne numi copii de împărat! Să ne închinăm Lui fiindcă încă ne bate inima în piept şi să-L adorăm în calitate de Creator al nostru. Să-I vorbim ca unui prieten. Să şoptim „Noapte bună!” şi „Te iubesc!” înainte de a adormi.
Tată, Îţi mulţumesc pentru că m-ai iubit în ciuda egoismului meu! Te iubesc!
Yvonne Rodney
