Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul și mă povăţuieşte pe cărări drepte din pricina Numelui Său. Psalmii 23:1-3
La puţin timp după ce familia noastră s-a mutat în celălalt capăt al ţării, am ajuns să realizăm ceva foarte surprinzător: trebuia să ne schimbăm stilul de viaţă. Acest lucru nu era simplu, deoarece ne mutaserăm dintr-o zonă rurală în una urbană. Voiam să facem această schimbare deoarece conştientizaserăm că deţineam prea multe lucruri şi sosise momentul să ne simplificăm viaţa.
Dumnezeu ne-a oferit o locuinţă care se încadra în bugetul nostru, aproape de noul loc de muncă al soţului meu şi la o distanţă uşor de parcurs pe jos de şcoala copiilor. Însă această locuinţă avea doar două dormitoare. Cum să încăpem într-un spaţiu atât de mic? Eram sigură că urma o catastrofa.
Totuşi îl puteam simţi pe Dumnezeu bătându-mă uşor pe umăr şi spunându-mi că era momentul să fac o schimbare. Am cedat şi am decis să-L las pe El la conducere, fiindcă ştia cel mai bine. Iar cu privire la copii, n-ar fi trebuit să mă îngrijorez deloc. I-am îngrămădit pe toţi cei trei copii într-o cameră şi am scăpat de tot excesul de lucruri pe care-l acumulaserăm. Pe măsură ce zilele se transformau în săptămâni, am realizat încă un lucru: nimănui nu-i era dor de toate lucrurile care fuseseră date. În loc să ne simţim înghesuiţi, micuţul nostru apartament era extrem de confortabil.
Un beneficiu secundar a fost faptul că spaţiul mic din interior ne încuraja să ieşim mai des din casă. În loc să ne petrecem timpul la televizor sau la computer, ieşeam să explorăm natura creată de Dumnezeu. Copiii au descoperit cât de distractive erau drumeţiile şi plimbările cu bicicleta şi, cel mai drăguţ lucru, complexul nostru de apartamente avea o piscină.
Am plecat din locul în care mulţimea de lucruri ne aglomera viaţa, ne solicita atenţia şi ne priva de timpul petrecut în familie. Deseori în calitate de părinţi, ne dorim să le oferim copiilor tot ce şi-ar putea dori. Totuşi, poate că au nevoie de mai puţin de atât.
Oh, Doamne, Tu ne îndrumi pe căile potrivite şi ne conduci spre locurile în care vom găsi tot ce vom avea nevoie! Îţi mulţumesc, Doamne, că eşti bunul nostru Păstor!
Asheley Woodruff
