Ciocanul si cuiul

    De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea. 2 Petru 1:5,6

    Zilele trecute, în efortul de a crea o atmosferă mai festivă, am decis să atârn de şemineu şosete ornamentale de sezon, dar nu aveam cu ce le prinde. Am scotocit prin casă şi am găsit trei cuie, considerând că-şi vor face treaba – cel puţin cu şosetele goale.

    Primul cui a intrat în lemn, dar după două lovituri a început să se îndoaie în sus. A trebuit să-l ţin strâns, cu riscul de a-mi da cu ciocanul peste degete. Cu al doilea a fost mai bine. La al treilea, a mers strună. Totuşi nu eram foarte mulţumită. După ce am atârnat şosetele, am descoperit că puteam folosi agăţătoarea de la şosete pentru a îndrepta cuiul în jos. În tot acest demers casnic, am învăţat câteva lecţii valoroase despre educaţie.

    Copiii sunt diferiţi. Am întâmpinat multe probleme la un cui, dar mai puţine la celelalte. Unii copii ascultă repede şi uşor, în timp ce alţii vor opune rezistenţă la fiecare pas. Fiecare persoană reacţionează diferit la propriul mediu, chiar dacă prin mediu ne referim la aceeaşi casă. Ceea ce va provoca ascultare la un copil va atrage revolta la celălalt.

    Da, o să te cam loveşti la degete. Vorba lui James Dobson, creşterea copiilor nu este pentru laşi. E imposibil să înfigi cuiul copilăriei în lemnul lumii reale fără să ajungi să te răneşti. Dumnezeu poate sesiza problema şi te poate ajuta. Avem nevoie de ajutor. Ştii zicala că e nevoie de un sat întreg să creşti un copil. Deci lasă satul să te ajute la creşterea copilului, oricare ar fi acest sat. Alege unul bun!

    Trebuie să nu te îndepărtezi. Mi-ar fi fost imposibil să bat cuiul în direcţia dorită dacă nu l-aş fi ţinut strâns. Educaţia nu poate fi făcută prin telecomandă, de la distanţă. Pentru copii, dar şi pentru majoritatea adulţilor, dragostea înseamnă timp.

    După ce am atârnat şosetele, am făcut un pas în spate să-mi admir capodopera. Frumos. Trei şosete roşii se balansau uşor, în faţa şemineului. O privelişte perfectă de sărbători. Trei şosete, câte una pentru fiecare copil. Poate că, într-o bună zi, viaţa lor va fi o privelişte frumoasă într-o lume plină de durere şi suferinţă. Degetele zdrobite vor fi meritat.

    Doamne, Îţi mulţumesc pentru lecţiile învăţate prin aceste lucruri mici, dar care nu sunt deloc neînsemnate!

    Faith A. Hunter

    Din aceeași categorie

    Răbdarea şi perseverenţa

    Câteodată, când lucrurile merg prost, simţăminte de descurajare ne vin în minte şi ne fac să credem că nu merită să mai luptăm pentru nimic. Dar, uneori, momentele ca acestea sunt cele care ne dau ocazia să facem din viaţa noastră o sursă de inspiraţie pentru alţii.

    Mulţumirea

    Nu trebuie să aşteptăm până când deţinem una sau alta pentru a fi fericiţi. Putem chiar acum să fim mulţumitori; astăzi avem deja suficiente lucruri care să ne bucure. Putem fi recunoscători în orice situaţie ne-am afla.

    Umili ca Hristos

    Isus era Dumnezeu, dar a luat chip de rob şi a devenit ascultător până la moarte, coborând până la marginile de jos ale umanităţii, pentru că El te iubeşte pe tine şi mă iubeşte şi pe mine. Eşti gata să fii ecoul Lui?

    Umilinţa, smerenia, modestia

    Dacă ne supunem inima lui Dumnezeu în fiecare zi, nu avem nevoie să ne supunem oamenilor care folosesc arestarea, amenințarea sau intimidarea, chiar dacă le folosesc în numele Domnului.

    Publicate astăzi

    Patru stele ale generalului

    Erau câteva lucruri pe care ucenicii le-au pierdut din vedere. Din moment ce El, Învățătorul, Își punea viața în mâinile Tatălui ceresc dimineața când Se ruga, încă înaintea apariției zorilor, avea totală încredere în ocrotirea divină. Iar al doilea lucru era acela că, dacă ajungea într-o situație complicată, El știa că poate să ceară ajutor chiar și împotriva furiei naturii. Când te încredințezi lui Dumnezeu, El poate să te scape.

    Atunci când dezastrul lovește

    Este remarcabil și faptul că nu am auzit niciodată atâtea persoane care să recunoască public bunătatea lui Dumnezeu, în ciuda situației lor teribile; sunt sigură că El a fost plăcut impresionat de aceasta!

    Răbdarea şi perseverenţa

    Câteodată, când lucrurile merg prost, simţăminte de descurajare ne vin în minte şi ne fac să credem că nu merită să mai luptăm pentru nimic. Dar, uneori, momentele ca acestea sunt cele care ne dau ocazia să facem din viaţa noastră o sursă de inspiraţie pentru alţii.

    Aşa am văzut la tata!

    Este timpul să ne rugăm cu mult interes ca Dumnezeu să ne deschidă ochii pentru a putea croi cu picioarele noastre cele mai drepte cărări. PROVOCARE: Fii foarte atent la ce faci, ca să nu te simți vreodată cu musca pe căciulă tocmai atunci când ar trebui să-i avertizezi sau să-i mustri pe cei care vin pe urmele tale!

    Őrizzük meg az isteni világosságot!

    „Kérlek azért titeket, atyámfiai, az Istennek irgalmasságára, hogy szánjátok oda a ti testeiteket élő, szent...