De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea. 2 Petru 1:5,6
Zilele trecute, în efortul de a crea o atmosferă mai festivă, am decis să atârn de şemineu şosete ornamentale de sezon, dar nu aveam cu ce le prinde. Am scotocit prin casă şi am găsit trei cuie, considerând că-şi vor face treaba – cel puţin cu şosetele goale.
Primul cui a intrat în lemn, dar după două lovituri a început să se îndoaie în sus. A trebuit să-l ţin strâns, cu riscul de a-mi da cu ciocanul peste degete. Cu al doilea a fost mai bine. La al treilea, a mers strună. Totuşi nu eram foarte mulţumită. După ce am atârnat şosetele, am descoperit că puteam folosi agăţătoarea de la şosete pentru a îndrepta cuiul în jos. În tot acest demers casnic, am învăţat câteva lecţii valoroase despre educaţie.
Copiii sunt diferiţi. Am întâmpinat multe probleme la un cui, dar mai puţine la celelalte. Unii copii ascultă repede şi uşor, în timp ce alţii vor opune rezistenţă la fiecare pas. Fiecare persoană reacţionează diferit la propriul mediu, chiar dacă prin mediu ne referim la aceeaşi casă. Ceea ce va provoca ascultare la un copil va atrage revolta la celălalt.
Da, o să te cam loveşti la degete. Vorba lui James Dobson, creşterea copiilor nu este pentru laşi. E imposibil să înfigi cuiul copilăriei în lemnul lumii reale fără să ajungi să te răneşti. Dumnezeu poate sesiza problema şi te poate ajuta. Avem nevoie de ajutor. Ştii zicala că e nevoie de un sat întreg să creşti un copil. Deci lasă satul să te ajute la creşterea copilului, oricare ar fi acest sat. Alege unul bun!
Trebuie să nu te îndepărtezi. Mi-ar fi fost imposibil să bat cuiul în direcţia dorită dacă nu l-aş fi ţinut strâns. Educaţia nu poate fi făcută prin telecomandă, de la distanţă. Pentru copii, dar şi pentru majoritatea adulţilor, dragostea înseamnă timp.
După ce am atârnat şosetele, am făcut un pas în spate să-mi admir capodopera. Frumos. Trei şosete roşii se balansau uşor, în faţa şemineului. O privelişte perfectă de sărbători. Trei şosete, câte una pentru fiecare copil. Poate că, într-o bună zi, viaţa lor va fi o privelişte frumoasă într-o lume plină de durere şi suferinţă. Degetele zdrobite vor fi meritat.
Doamne, Îţi mulţumesc pentru lecţiile învăţate prin aceste lucruri mici, dar care nu sunt deloc neînsemnate!
Faith A. Hunter
