Nu vă scriu aceste lucruri ca să vă fac ruşine, ci ca să vă sfătuiesc ca pe nişte copii preaiubiţi ai mei. 1 Corinteni 4:14
Când soţia mi-a spus că vom avea o fetiţă, brusc am început să simt transpiraţii reci (nu, nu e o minciună şi nici o exagerare artistică, soţia mea poate confirma picăturile de sudoare rece de pe fruntea mea agitată).
Abia mă obişnuisem cu iminenţa statutului de părinte, încercând să mă conving cât de frumos va fi să-mi duc băiatul la un meci de baseball, şi, bum, vestea: o să fie fetiţă. Iată câteva lucruri pe care le-am învăţat de aici:
Arată-i că îi iubeşti mama mai mult decât şi-ar putea imagina. Bineînţeles, fiica ta te are la degetul mic, dar nu-i da impresia că, dacă o iubeşti pe ea, pe mama ei o iubeşti mai puţin. Un tată reprezintă un model de respect, sacrificiu, loialitate şi umilinţă atunci când îşi oferă dragostea plină de har şi credincioşie soţiei lui. Relaţia dintre părinţi este unul dintre cele mai profunde modele pe care le va asimila o fetiţă şi le va folosi în propriile relaţii.
Nu te lăsa ambalat împotriva partenerului tău atunci când există un conflict. Faptul că sunteţi împreună în acelaşi rol de părinţi îi oferă fiicei voastre nişte bariere sănătoase şi respect pentru autoritatea pe care Dumnezeu le-a lăsat-o mamelor şi taţilor.
Rugăciunea ei „Tatăl nostru care eşti în ceruri” are la bază relaţia ei cu „tatăl meu care este acasă”. Cum ajunge fetiţa ta să-L cunoască pe Dumnezeu? Face cunoştinţă cu El prin intermediul tău. Prin rugăciunile de dinainte de culcare, prin povestiri biblice şi prin mersul la biserică, dar şi prin modalităţi mai puternice şi mai minunate, perspectiva fiicei tale asupra lui Dumnezeu se formează pe baza felului în care tu îi transmiţi iubirea divină. Dacă locuieşte în inima ta, Isus Se exprimă în moduri decisive prin intermediul tău ca părinte. Ea înţelege frânturi din cine este Tatăl ei ceresc prin intermediul unui tătic devotat care îl iubeşte prima şi prima dată pe Hristos.
Acestea sunt doar câteva sfaturi pe care le ofer acum, în acest moment de cotitură al drumului meu. Încă descopăr, iar unele lecţii pe care le-am învăţat m-au făcut să mă adâncesc mai mult în Cuvântul Lui pentru a căuta ajutor. Între timp, nu au cum să-mi alunece din memorie aceste momente. Totuşi, dacă aş avea o maşină a timpului, aş derula timpul pe repede înainte, peste partea în care îmi conduc fiica la altar pentru a o oferi altuia, direct la partea cu răsfăţatul nepoţelelor.
Tată, Îţi mulţumesc pentru darul de a avea o fiică şi pentru înţelepciunea de a o creşte bine!
Allan Martin
