Se scula dis-de-dimineaţă şi aducea pentru fiecare din [copiii lui] o ardere-de-tot. (…) Aşa avea Iov obicei să facă. Iov 1:5
Când copiii mei erau foarte mici, îmi era greu să-mi iau timp pentru comuniunea cu Dumnezeu. Viaţa aglomerată de mamă mă ţinea mereu în priză, aşa că aveam foarte puţin timp să meditez. Într-o seară, înainte să mă culc, m-am rugat: „Doamne, am nevoie de o oră în plus pentru a o petrece cu Tine!” Dimineaţa următoare m-am trezit din cauza unui miros puternic de ars. M-am repezit din pat direct în bucătărie, ca să văd dacă aragazul fusese lăsat deschis. Deşi simţeam un miros pregnant de fum, nu găseam sursa. M-am uitat la ceasul din bucătărie. Era 4 dimineaţa – exact cu o oră înainte de ora mea obişnuită de trezire.
În următoarele dimineţi. Domnul a continuat să mă trezească în acest mod, până când mi-am format un obicei, pe care îl am şi acum. Ce timp binecuvântat a devenit acesta! Un timp în care aduc fiecare copil şi nepot în faţa Domnului. El înţelege îngrijorările oricărui părinte în privinţa copiilor săi şi promite: „Eu nu te voi uita cu niciun chip! Iată că te-am săpat pe mâinile Mele. (…) Căci voi lupta împotriva vrăjmaşilor tăi şi voi scăpa pe fiii tăi” (Isaia 49:15-25).
Atunci când, uneori, copiii tăi par să rătăcească, te invit să te rogi mai stăruitor. „Rugăciunea şi eforturile, eforturile şi rugăciunea trebuie să fie ocupaţia vieţii noastre” (Ellen G. White, Fii şi fiice ale lui Dumnezeu, p. 345).
Îţi mulţumesc, Doamne, că tăria şi înţelepciunea de a ne îndruma şi influenţa familia nu stau în noi înşine, ci vin din puterea măreaţă a unui Mântuitor şi Mijlocitor care a înviat!
Sheila Williams
