Articolul precedentAnul nou
    Articolul următorUn sprijin puternic

    Iată-L!

    Şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă. Matei 24:30

    Ca tânără soţie de misionar şi mamă in Africa, responsabilităţile zilnice aproape că m-au copleşit.

    Dacă lucrurile nu decurgeau după programul bine stabilit, nu reuşeam să acopăr toate responsabilităţile. Trezindu-mă înainte de răsărit, studiam Biblia la lumina lumânării sau a lămpii cu kerosen. Apoi, după ce fierbeam apa pentru filtrul vertical, astfel încât să avem apă potabilă pentru respectiva zi, pregăteam terci de ovăz la butelie sau la soba de gătit cu lemne, în funcţie de cât de mult combustibil aveam pentru una sau pentru alta în acea săptămână. După ce soţul meu, profesor cu normă întreagă, pleca la cursuri, îl trezeam pe Kent, băiatul nostru de patru ani, pentru micul dejun.

    Deseori în timpul micului dejun auzeam o bătaie timidă la uşa din faţă. Deschizând, găseam una sau două femei băştinaşe aşteptând cu copiii lor flămânzi. Plângeau când mă vedeau pe mine, o străină, că mă doare inima pentru ele. Împărţeam cu ele orice porţie de mâncare sau orice haină aveam. Când o prietenă, Kerina, ajungea la noi să mă ajute cu o parte din treburi şi să stea cu Kent pentru câteva ore, trebuia să fiu îmbrăcată şi pregătită – cu planurile de lecţie, să ajung în clasa unde predam limba engleză.

    Într-o dimineaţă, în timp ce mă grăbeam cu treburile mele multe, Kent s-a trezit mai devreme ca de obicei. Înainte de a lua micul dejun, s-a dus pentru câteva minute să se joace pe veranda închisă din spatele casei. Dintr-odată s-a întors în bucătărie atât de emoţionat, încât abia putea vorbi.

    – Puişor, ce s-a întâmplat? l-am întrebat, alarmată.

    – Mamă, vine! Este aproape aici! şi o fericire neaşteptată i-a învăluit faţa.

    – Cine e aproape aici? I-am întrebat, uitându-mă peste capul lui spre verandă.

    – Isus este aproape aici! Vino să-ţi arăt norul mic de pe cer care se ridică.

    M-am dus cu Kent şi am văzut un norişor la orizont. Cu blândeţe, i-am explicat băieţelului meu dezamăgit că, din cauza atâtor oameni care încă au nevoie să audă despre Isus, poate că norul nu era exact acela pe care El trebuia să vină.

    – Bine, mami, nu-i nimic! a concluzionat Kent. Am înţeles, Isus nu e în nor, dar ştiu că e deja aici cu noi, în casa noastră, nu-i aşa?

    Îţi mulţumesc, Doamne, că un copil mi-a reamintit că Tu eşti cu mine în fiecare zi!

    Carolyn Sutton

    Din aceeași categorie

    Fidelitatea

    Deşi este adevărat că dificultăţile pot clătina din temelii orice relaţie, este posibilă persistenţa în simţăminte şi în promisiunea faţă de unirea personală cu Dumnezeu. E grea trecerea prin crize, dar în loc să slăbească relaţia, dificultăţile contribuie adesea la întărirea şi stabilizarea acesteia.

    Răbdarea şi perseverenţa

    Câteodată, când lucrurile merg prost, simţăminte de descurajare ne vin în minte şi ne fac să credem că nu merită să mai luptăm pentru nimic. Dar, uneori, momentele ca acestea sunt cele care ne dau ocazia să facem din viaţa noastră o sursă de inspiraţie pentru alţii.

    Mulţumirea

    Nu trebuie să aşteptăm până când deţinem una sau alta pentru a fi fericiţi. Putem chiar acum să fim mulţumitori; astăzi avem deja suficiente lucruri care să ne bucure. Putem fi recunoscători în orice situaţie ne-am afla.

    Umili ca Hristos

    Isus era Dumnezeu, dar a luat chip de rob şi a devenit ascultător până la moarte, coborând până la marginile de jos ale umanităţii, pentru că El te iubeşte pe tine şi mă iubeşte şi pe mine. Eşti gata să fii ecoul Lui?

    Publicate astăzi

    Autostrada cu patru benzi de mers

    Când alegem lucrurile facile și aparent foarte rapid de obținut, să ne întrebăm mai întâi care ar putea fi capcanele din spatele acestor avantaje. Nu întotdeauna ceva ușor de obținut sau de făcut este rău, dar, în general, dacă Satana pregătește vreo capcană, în mod sigur nu va face un drum prea îngust către ea, ci cu siguranță o autostradă cu cât mai multe benzi. El are interesul să nu facem eforturi prea mari până când ajungem la distrugere; după ce am pornit și nu ne mai putem întoarce prea ușor, el ne va încuraja să ne grăbim cât mai mult. Pe calea cea îngustă nu va fi atât de ușor, însă poate fi frumos și interesant dacă din experiența noastră face parte și Cel ce știe cel mai bine drumul, pentru că a mers înaintea noastră pe el.

    Noi suntem epistole

    Eu și soțul am adoptat textul din Matei 25:40 ca pe unul dintre principiile de conduită în viață. Conform celor afirmate de apostolul Pavel, nu suntem doar epistole de citit pentru ceilalți, ci ni se amintește că orice le facem altora, fie bine, fie rău, Îi facem, de fapt, lui Isus.

    Fidelitatea

    Deşi este adevărat că dificultăţile pot clătina din temelii orice relaţie, este posibilă persistenţa în simţăminte şi în promisiunea faţă de unirea personală cu Dumnezeu. E grea trecerea prin crize, dar în loc să slăbească relaţia, dificultăţile contribuie adesea la întărirea şi stabilizarea acesteia.

    „Calc pe urmele tale!”

    Doamne, fă-ne cele mai bune exemple pentru cei care calcă pe urmele noastre! PROVOCARE: Adoptă astăzi un obicei pe care ai vrea să îl aibă și copiii sau nepoții tăi!

    Az énről való megfeledkezés értéke

    „Krisztussal együtt megfeszíttettem. Élek pedig többé nem én, hanem él bennem a Krisztus; amely életet...