Iar (porunca) a doua, asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. – Matei 22:39
Porunca „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” sugerează că dragostea noastră faţă de semeni trebuie să fie nemărginită şi generoasă, pentru că toate fiinţele umane au un grad rezonabil de iubire de sine. Aceasta este o afirmaţie similară cu sfatul lui Pavel: „Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor” (Efeseni 5:28, subl. ad.), deoarece grija şi protejarea trupului propriu, căutarea stării de bine şi evitarea durerii sunt normale.
Totuşi există şi excepţii de la această regulă. Sunt mulţi oameni afectaţi de anumite dezechilibre emoţionale şi sfârşesc urându-şi propria persoană. Am întâlnit tineri care arată foarte bine, au o pregătire academică înaltă şi posedă aptitudini muzicale şi de conducere, dar care sunt convinşi că sunt urâţi, neîndemânatici şi fără aptitudini muzicale sau de conducere. Toate acestea sunt rezultatul unui respect de sine necorespunzător. Mai mult decât atât, sunt unii care simt că şi-au pierdut dragostea şi prezintă tendinţe sau chiar tentative de suicid. Acest lucru duce la ură de sine şi de aceea nu le putem cere să-şi iubească aproapele „ca pe ei înşişi”, întrucât le-am cere, de fapt, să-şi urască semenii ca pe ei înşişi.
Dar ce înseamnă să te iubeşti pe tine însuţi? Pentru unii, acest lucru înseamnă să te îngrijeşti de aspectul fizic şi să încerci să-ţi menţii tinereţea cât mai mult posibil. După ani de zile de modă botox şi lifting facial, am început să ne dăm seama că acest tip de respect de sine are efecte negative. La Hollywood, de exemplu, regizorii sunt preocupaţi din cauza acestor feţe retuşate, pentru că le este imposibil să mai surprindă detalii faciale care să reflecte adevăratele emoţii. Mai mult decât atât, studiile arată că, pe lângă limitarea expresiei faciale, aceste metode artificiale de prelungire a tinereţii limitează experienţa emoţională. Tomografii cerebrale au arătat că centrii emoţiei sunt stimulaţi nu numai de voinţă şi de gânduri, ci şi de expresia facială; aşa că, atunci când aceasta este slabă, răspunsul emoţional este înjumătăţit. Acest tip extrem de iubire de sine nu este cea mai bună soluţie pentru lipsa stimei de sine.
Iubirea de sine despre care vorbeşte Biblia trebuie convertită în recunoştinţă faţă de darurile primite de la Creator, în conştientizarea valorii personale, în acceptarea cu bucurie a acestor daruri şi în folosirea lor pentru a le sluji altora şi lui Dumnezeu.
Haideţi să medităm astăzi la puterile pe care ni le oferă Dumnezeu! Să-I mulţumim pentru toate lucrurile pe care ni le-a dat şi să-I cerem să ne dea ocazii autentice de a le pune la lucru, potrivit voinţei Sale.
