Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam şi, mai înainte ca să fii ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte şi te făcusem proroc al neamurilor. – Ieremia 1:5
Se povesteşte că un grup de tineri seminarişti dezbăteau aprig subiectul predestinaţiei. Discuţia a devenit atât de înverşunată încât aceştia s-au împărţit în două grupe: una în favoarea şi cealaltă împotriva predestinării. Unul dintre ei a rămas pe gânduri, neştiind unde să meargă. În cele din urmă a ales grupul care susţinea predestinaţia. Când s-a ajuns la el, colegii l-au întrebat:
– Cine te-a trimis în grupa noastră?
– Nimeni, am venit singur, a răspuns el.
– Ţi-ai urmat propria voinţă liberă? Nu, nu! Ar fi trebuit să mergi în cealaltă grupă, i-a răspuns grupa pro predestinaţie.
Când a ajuns la cealaltă grupă, a fost întrebat:
– De ce te-ai hotărât să te ataşezi grupei noastre?
– De fapt, ceilalţi m-au trimis aici, a răspuns tânărul.
– În niciun caz! Nu poţi face parte din grupa noastră decât dacă vii de bunăvoie. Mântuirea vine în două etape. Mai întâi, Dumnezeu ne alege. Într-un fel, El ne „predestinează”, după care noi acceptăm oferta făcută de El. Amândouă etapele sunt necesare. Prima este deja garantată. A doua depinde de fiecare dintre noi.
Versetul de astăzi poate fi privit din perspectiva „predestinaţiei”. Domnul l-a ales pe profetul leremia să fie slujitorul Său încă din momentul formării în pântecele mamei sale. Această promisiune poate fi extinsă la toţi închinătorii, după cum ne asigură şi apostolul Pavel: „Ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale” (Efeseni 1:5). Fiindu-ne dat acest dar, noi trebuie să-l acceptăm şi să facem alegerea corectă. „Ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta” (Deuteronomul 30:19).
Viaţa veşnică este disponibilă pentru toate fiinţele umane. Isus a murit şi a fost înviat. Acum El mijloceşte în favoarea noastră, astfel că mântuirea este garantată. Ce privilegiu este să ştim că Dumnezeu ne cunoaşte şi ne alege de dinainte de a ne fi născut! El doreşte să fim mântuiţi. Acesta este un motiv suficient pentru a avea o mândrie sănătoasă – o nespusă bucurie pentru ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi.
Dacă îţi vine în minte vreo ispită să crezi că nu eşti în stare de ceva anume, gândeşte-te că ai fost făcut deja în stare încă pe când erai nenăscut, deoarece Dumnezeu te-a ales deja. Nu trebuie decât ca şi tu să îl alegi pe El.
