Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia. – Romani 12:3
Apartamentele luxoase din clădirea Richelieu din zona plajelor oraşului Pass Christian (Mississippi, SUA) aveau propriul program de divertisment, destinat celor veniţi în vacanţă din marele oraş. Locatarii beneficiau de o mulţime de distracţii şi nu aveau nicio grijă, în timp ce consumau o mulţime de băuturi alcoolice. La un moment dat, poliţia a primit o alarmă că uraganul Camille avea să atingă coasta de vest a Cubei, care este foarte aproape de zona golfului Mexic, şi ar fi putut lovi statul Mississippi. Şeful poliţiei, Jerry Peralta, şi-a mobilizat întreaga echipă pentru a evacua toate clădirile de pe coastă. Cei mai mulţi oameni i-au ascultat ordinele, dar un grup consistent de locatari din clădirea Richelieu l-au sfidat: „Domnule Peralta, ne aflăm pe proprietatea noastră privată şi aveţi nevoie de un mandat de arestare ca să ne puteţi scoate de aici. Noi am supravieţuit multor uragane. Această clădire este ca o stâncă.”
în noaptea aceea, uraganul a măturat coastele statului Mississippi cu o viteză de peste 280 km/oră. Multe clădiri au dispărut şi printre ele se afla şi Richelieu. Era 17 august 1969. Camille era al doilea cel mai puternic uragan din secolul al XX-lea, urmându-i celui din 1935. Numai în oraşul Pass Christian au fost 78 de victime – cele mai multe dintre ele credeau că sunt destul de puternice pentru a supravieţui fără să fie evacuate.
Lipsa stimei de sine presupune riscuri: pierderea performanţelor academice sau profesionale, dificultăţi în relaţii, vulnerabilitate la dependenţa de substanţe psihoactive, posibilitatea de a deveni victimă a abuzului, anxietăţii sau depresiei şi altele. Dar stima de sine în exces este aroganţă şi poate duce la situaţii devastatoare, cum ar fi atitudinea locatarilor din clădirea Richelieu. Mai rău, poate duce la pierdere morală. De fapt, atitudini precum slava deşartă, îngâmfarea, aroganţa, mândria şi vanitatea sunt diametral opuse trăsăturilor unui spirit creştin umil.
Apostolul nu recomandă nici aroganţa, nici dispreţul de sine. El ne invită la un mod de gândire înţelept (sau echilibrat) cu privire la noi înşine. Unii sunt ispitiţi să ajungă la limita încumetării; alţii, la autocondamnare. Indiferent la care dintre cele două extreme ai putea ajunge, gândeşte-te la talentele pe care ţi le-a încredinţat Dumnezeu. În acelaşi timp, practică umilinţa, uitându-te la Isus, Modelul suprem, care „n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!” (Marcu 10:45).
