„Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi”, zice Domnul, „gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” – Ieremia 29:11
Ai văzut vreodată reacţia cuiva atunci când automatul de răcoritoare este defect?
Persoana introduce moneda, alege sticla sau cutia de răcoritoare, apasă butonul şi… automatul nu-i dă nimic. A înghiţit moneda şi nu-i dă nimic. Prima reacţie a celui în cauză este să-şi recupereze banii, dar dacă automatul nu funcţionează, omul se înfurie, îl loveşte, îl înjură şi îi trage un picior.
Versetul de astăzi prezintă o promisiune foarte frumoasă, dar noi nu trebuie să ne comportăm ca aceia care au de-a face cu un automat defect, înfuriindu-ne pe Dumnezeu că nu ne dă răspunsul pe care îl vrem. Tocmai din acest motiv a fost nevoie să treacă zeci de ani până când cuvintele din Ieremia 29:11 să se împlinească, împăratul Nebucadneţar a asediat şi a demolat Ierusalimul de câteva ori, începând cu anul 607 î.Hr. El a jefuit templul şi palatul regal, luând uneltele de aur pe care le-a făcut Solomon. A luat mii de ostatici – pe cei mai buni şi mai nobili cetăţeni ai lui Israel, soldaţi, meşteşugari, fierari şi „n-a mai rămas decât poporul sărac al ţării” (2 împăraţi 24:14).
În mijlocul acestei catastrofe, profetul Anania (leremia 28) a oferit o soluţie facilă şi măgulitoare: totul va reveni la normal foarte curând şi captivii se vor întoarce în următorii doi ani. În realitate, aceasta era o profeţie falsă, pentru că Iahve îi spusese deja lui Ieremia profeţia adevărată, care le fusese trimisă sub formă de scrisoare bătrânilor, preoţilor şi profeţilor exilaţi şi întregului Israel care se afla în Babilon. În acest context apare menţiunea că şapte ani va dura captivitatea (Ieremia 29:10) şi tot aici este inclusă minunata promisiune: „Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi… gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde (v. 11).
Suntem descurajaţi adesea pentru că nu a sosit încă răspunsul la rugăciunile noastre şi poate că ne simţim abandonaţi şi dispreţuiţi. Însă timpul îi aparţine lui Dumnezeu şi El ştie întotdeauna ce este mai bine pentru noi şi când trebuie să intervină. Meditează astăzi la făgăduinţa lui Dumnezeu că El are gânduri de pace cu tine, nu de rău, chiar dacă împlinirea acestora pare să întârzie. Între timp, caută-L pe Dumnezeu, după cum El însuşi a spus în profeţie: „Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta. Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi dacă Mă veţi căuta cu toată inima” (leremia 29:12,13).
