Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie să dea har celor ce-l aud. – Efeseni 4:29
Cecil era un tânăr cu o inteligenţă sclipitoare. El cunoştea la perfecţie mai multe limbi şi putea să facă traduceri ireproşabile. Dar avea probleme serioase în relaţiile interpersonale. Nu era în stare să iniţieze o discuţie; dacă alţii începeau conversaţia, nu ştia cum s-o întreţină; îi era dificil să-şi exprime aprecierea şi gratitudinea; rămânea stană de piatră şi fără cuvinte de fiecare dată când întâlnea un prieten, nu avea nicio idee când şi cum să folosească expresii ca „vă rog”, „mulţumesc” sau „a fost o plăcere să stăm de vorbă”. Atunci când vorbea totuşi, ajungea să transmită mesaje neadecvate sau chiar ofensatoare. Pe scurt, îi lipseau profund deprinderile sociale de bază. În ciuda inteligenţei sale strălucite, el nu era în stare să relaţioneze cu oamenii din jur şi nici nu se putea angaja în relaţii apropiate
Daniel Goleman prezintă această poveste a lui Cecil în cartea sa Inteligenţa emoţională, pentru a exemplifica modul în care lipsa unei componente sociale puternice afectează inteligenţa emoţională. Cercetătorii au descoperit că Cecil avea dificultăţi cu respectul de sine şi se simţea în nesiguranţă deoarece nu era în stare să le spună altora ceva interesant. Pentru a-l ajuta, aceştia l-au învăţat să transmită mesaje pline de căldură şi bunăvoinţă şi să evite formulările reci şi ofensatoare.
În cadrul ştiinţelor comportamentului este bine cunoscut faptul că abilitatea de a iniţia şi a menţine relaţii sociale este mai importantă pentru succesul personal şi profesional decât oricare alte abilităţi, inclusiv cea intelectuală. Valoarea abilităţii sociale merge chiar mai departe, incluzând dezvoltarea caracterului şi a comportamentului creştin. În Efeseni capitolul 4, apostolul Pavel arată cum ar trebui să fie noua viaţă creştină. În esenţă, toate calităţile morale pe care el le descrie aici zugrăvesc o coexistenţă armonioasă. Suntem încurajaţi să ne spunem adevărul unii altora (v. 25), să nu ne enervăm (v. 26), să nu furăm unii de la alţii (v. 28), să folosim cuvinte care îi fac bine şi îl înalţă pe ascultător (v. 29), să nu răspândim ura, cearta sau calomnia (v. 31), ci să fim plini de milă şi generozitate unii faţă de alţii (v. 32).
Cuvintele şi atitudinile noastre au rezultate variate. Alege să foloseşti astăzi cuvinte care să le facă bine altora – cuvinte care să arate amabilitate şi înţelegere, manifestând bunăvoinţă faţă de ascultător, cuvinte care ar putea fi un balsam pentru alţii şi o sursă de respect de sine pentru tine. Cuvinte care, în ultimă instanţă, să fie folosite de Dumnezeu în interesul tuturor şi spre slava Sa!
