Care dintre voi, dacă are o sută de oi şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe izlaz şi se duce după cea pierdută, până când o găseşte? – Luca 15:4
Cel mai puternic instinct al oilor este cel de turmă. În ciuda diferenţelor dintre ele, toate sunt puternic dependente de turmă. Chiar şi atunci când sunt răsfirate pe păşune, se vor grupa de urgenţă la cel mai mic semn de pericol. De fapt, nici nu este nevoie să fie sigure în privinţa pericolului, că mişcarea celorlalte este suficientă pentru a le determina un comportament de imitare.
În comunitatea turcă din Gevaş, din partea estică a ţării, aproape 1 500 de oi s-au aruncat într-o râpă de 15 metri deoarece una dintre ele a sărit prima. În cele din urmă au murit 450 de oi, dar altele au putut să fie salvate fiindcă au căzut peste primele, care au fost ca o amortizare pentru următoarele. Ne referim aici la animale fără iniţiativă personală, care le urmează în mod natural pe cele mai deştepte dintre ele (cum ar fi mama, o oaie mai bătrână sau un berbec), dar la fel de bine ele pot urma instinctiv orice oaie care face o mişcare bruscă.
Oaia are nevoie disperată să aparţină grupului, de aceea experţii în comportamentul animalelor recomandă să fie cel puţin cinci oi la un loc pentru a avea un nivel de stres rezonabil. Când sunt singure sau când grupul este prea mic, nu pot avea o altă oaie în câmpul vizual şi acest lucru le provoacă oilor un stres ce le poate afecta sănătatea.
Aceste caracteristici par să fie în avantajul gestionării facile a turmei. Natura lor paşnică şi sensibilă, precum şi dorinţa lor de a sta împreună fac ca şi un copil care dispune de un câine dresat să fie în stare să îngrijească o turmă destul de mare. Problemele încep să apară atunci când una dintre oi se pierde sau se desparte de turmă pentru că e bolnavă, ajungând să se piardă. În lipsa păstorului sau a turmei, oaia pierdută va fi copleşită de frică şi groază. Va intra în panică, va rămâne ca paralizată şi expusă unei multitudini de riscuri înainte de a fi descoperită şi adusă înapoi în siguranţă la turmă.
Înţelegem minunata ilustraţie de astăzi exact în acest context. Poate că ai trăit vreodată senzaţia că eşti pierdut şi speriat sau ai simţit că stima ta de sine e la pământ. Frica sau îndoiala ţi-a cuprins întreaga fiinţă, în aşa fel încât nici cele mai simple decizii nu le mai poţi lua. Vei găsi pace înţelegând că Isus, bunul Păstor (Ioan 10:11), este gata să-Şi îndrepte spre tine toată atenţia şi puterea pentru a-ţi restabili pacea sufletească. Cheamă-L să te salveze, să te îndrepte spre cel mai bun loc şi să rămână pentru totdeauna lângă tine.
