Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: „Prostule!” va cădea sub pedeapsa soborului; iar oricine-i va zice: „Nebunule!” va cădea sub pedeapsa focului gheenei. – Matei 5:22
Soţul Marisei era un om bine intenţionat, dar îşi critica în mod exagerat soţia.
Câteodată îi spunea: „Nu ştii cum să cureţi cartofi! Arunci toată partea bună. Uită-te la mine cum fac!” Sau: „Marisa, tu nu înţelegi cum merg lucrurile sau politica şi de-aia nimic din ce spui n-are sens.”
În mod frecvent, el îi ataca Marisei respectul de sine, fără să intenţioneze acest lucru, aşa că ea a ajuns să creadă că nu are valoare. Aceasta, nu pentru că ea nu ar fi avut calităţi, deoarece avea destule. Marisa era dotată cu o inteligenţă practică excepţională, dar lipsa cuvintelor de încurajare din partea soţului îi distrusese respectul de sine.
Din nefericire, există multe cazuri mult mai grave. Există bărbaţi care nu numai că îşi umilesc soţiile prin cuvinte, dar le şi insultă pe faţă şi chiar le lovesc. De aceea noi observăm că femeile care sunt victimele violenţei domestice suferă de o mare nesiguranţă şi de un respect de sine scăzut. Abuzul, atât fizic, cât şi psihic, este condamnabil, iar Dumnezeu nu-1 poate aproba. Acesta se află într-o contradicţie clară cu iubirea conjugală pe care o promovează Scripturile şi care îi îndeamnă pe bărbaţi să-şi iubească soţiile ca pe trupurile lor (vezi Efeseni 5:28).
Textul de astăzi este foarte direct pentru cei care îi abuzează verbal pe alţii. Cei care procedează aşa se expun focului iadului. Prejudiciul produs prin exprimarea unor asemenea cuvinte şi prin modul în care sunt exprimate este de aşa natură încât Domnul a dorit să transmită foarte clar că asemenea fapte nu pot rămâne nepedepsite.
Pe de altă parte, cât de multe laude aduce Biblia cuvintelor înţelepte, amabile şi pline de dragoste! Scripturile compară aceste cuvinte cu un arbore al vieţii (Proverbele 15:4) şi cu un fagure de miere (16:24). Scripturile mai spun: „Un răspuns bun este ca un sărut pe buze” (24:26) şi „un răspuns blând potoleşte mânia” (15:1).
Prin harul lui Dumnezeu, ia-ţi angajamentul să rosteşti cuvinte care aduc dragoste, înţelegere şi căldură. Roagă-te în gând înainte să începi să vorbeşti şi lasă-L pe Duhul Sfânt să-ţi călăuzească vorbirea. Vei avea tu însuţi de câştigat, pentru că „cine îşi păzeşte gura şi limba îşi scuteşte sufletul de multe necazuri” (Proverbele 21:23) şi, mai mult decât atât, îl vei încuraja pe fratele tău (1 Tesaloniceni 5:11) în loc să îi distrugi stima de sine.
