Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeţi pe el!” când veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga. – Isaia 30:21
Simţul care se pierde în cea mai mare măsură la fiinţa umană este auzul. Încă de la 40 de ani, oamenii încep să sufere o uşoară pierdere a auzului, chiar dacă cei mai mulţi nu sesizează acest lucru. În orice caz, la 66 de ani, unul din trei oameni are o problemă serioasă de auz. Şi, dacă luăm un grup de persoane de 85 de ani, jumătate dintre ei vor dovedi pierderi semnificative ale auzului. La acest nivel, riscurile sunt mari, iar unele, foarte grave. Persoana afectată pierde informaţii importante, este expusă la accidente, se simte jenată, iritată şi frustrată să tot ceară
Iarăşi şi iarăşi repetarea cuvintelor spuse o dată. În cazuri mai grave, persoana îşi poate pierde independenţa, abilitatea de a dobândi noi cunoştinţe şi poate sfârşi în paranoia sau depresie. Protezele auditive pot ajuta cu siguranţă, dar ele prezintă anumite limitări importante.
E foarte trist să fii martor la handicapurile senzoriale ale celor pe care îi iubeşti. Dar pierderea auzului scade în importanţă când este comparată cu abilitatea de a auzi glasul lui Dumnezeu, aşa cum apare în textul de astăzi. De aceea, noi trebuie să fim în permanenţă conectaţi pe lungimea de undă a Creatorului – ca şi piloţii care, decade la rând, trebuiau să urmărească semnalele radio acustice. Înainte de folosirea GPS-ului, sistemul de navigaţie îi avertiza pe piloţii care deviau la dreapta printr-un şir de semnale acustice scurte, cum ar fi punctele din codul Morse. Dacă deviau spre stânga, sunetele erau mai lungi, ca liniile din codul Morse. Astfel, ei reuşeau să se menţină pe traiectoria de navigaţie şi ajungeau în final la destinaţia dorită. Sistemul era eficient numai dacă ei rămâneau conectaţi la staţia radio.
Şi noi avem responsabilitatea să rămânem pe frecvenţă tot timpul şi să ne conducem nava vieţii la destinaţia sigură. Dumnezeu doreşte să-I ascultăm vocea prin Ştiutele Scripturi, care, asemenea unei staţii radio, ne avertizează în mod constant să urmăm cursul corect. Câteodată, Dumnezeu vorbeşte prin alţi oameni, prin simţăminte personale, prin experienţe spirituale, dar acest lucru este posibil numai atunci când rămânem constant pe frecvenţa Sa. Ce mare privilegiu este să ştim că Dumnezeu este gata să ne arate direcţia corectă!
Dacă te simţi dezorientat sau crezi că nu eşti în stare să iei decizii, ascultă atent glasul lui Dumnezeu. Astfel îţi vei putea conduce nava vieţii în direcţia corectă şi vei ajunge la destinaţia pe care Dumnezeu a stabilit-o chiar pentru tine.
