Te voi logodi cu Mine pentru totdeauna; te voi logodi cu Mine prin neprihănire, judecată, mare bunătate şi îndurare. – Osea 2:19
Nazneen era o fată de numai 14 ani când s-a logodit cu Aasir, care avea 18 ani. Chiar dacă nu petrecuseră prea mult timp împreună, cei doi se bucurau amândoi de visul minunat al unei căsnicii pline de bucurie, înconjuraţi de copii, într-o atmosferă fericită şi cu un viitor frumos. În ciuda tinereţii ei, Nazneen era în stare să-şi iubească logodnicul din adâncul inimii ei. Aasir era plăcut şi arătos, cu un loc de muncă decent şi toate prevesteau că el avea să fie un soţ excelent.
Totul s-ar fi întâmplat întocmai dacă nu ar fi fost un eveniment care s-a petrecut într-o noapte. Pe la ora 2, hoţii au spart casa lui Nazneen, i-au legat pe părinţii ei, au luat toate lucrurile de valoare şi le-au găsit pe Nazneen şi pe încă două surorile ei mai mici, speriate, în dormitor. Tâlharii au luat-o pe fata mai mare să o violeze. Nazneen ştia consecinţele tragice ale unei asemenea situaţii, aşa că a apucat un cuţit mare de bucătărie şi, ţipând, le-a spus tâlharilor că, dacă ei continuă, ea se va sinucide. Tâlharii s-au speriat şi au rupt-o la fugă cu lucrurile furate, fără să-i facă lui Nazneen nimic. Când au aflat despre acest incident, Aasir şi familia lui au spus că fata a fost „folosită” şi nu mai era vrednică de căsătoria cu Aasir. Nunta nu a mai avut loc niciodată.
Aasir şi familia lui nu au respins-o pe fată pentru că fusese violată, ci pentru că lusese obiectul unei tentative nereuşite de viol. Virginitatea este o condiţie de cea mai mare valoare în multe societăţi şi culturi de astăzi. Şi în Israel lucrurile stăteau la fel. Dacă se descoperea că o mireasă nu era virgină şi i se putea dovedi vina, aceasta era omorâtă cu pietre (Deuteronomul 22:13-21).
Cartea lui Osea exprimă în mod deschis – în special pentru cei care apără virginitatea şi fidelitatea -, să se înţeleagă foarte clar, că Dumnezeul universului doreşte să ia în căsătorie o naţiune adulteră, dacă aceasta s-a pocăit. El este dispus să ierte fapte pentru care unele popoare şi culturi pedepsesc cu moartea, în vederea restaurării onoarei familiei.
Atitudinea lui Dumnezeu prezentată în cartea Osea exclude orice mijloc violent de restabilire a onoarei şi transmite ideea de iertare a femeii care a fost necredincioasă, rol jucat de poporul Său ales. Sigur că Dumnezeu îi administrează pedeapsa (Osea 2:13), dar apoi o curtează, o duce în pustiu, îi vorbeşte la ureche (v. 14) şi apoi o ia în căsătorie (v. 19). Ce lecţie minunată de dragoste şi iertare, de aplicat în dreptul obiceiurilor şi tradiţiilor noastre!
