Vei fi o cunună strălucitoare în mâna Domnului, o legătură împărătească în mâna Dumnezeului tău. – Isaia 62:3
Cea mai mare dorinţă a poporului Israel în timpul captivităţii lui în Babilon era să se întoarcă la Ierusalim, să reconstruiască templul, să se bucure de libertatea de a se închina şi să-şi reia tradiţiile şi obiceiurile. Odată cu cucerirea Babilonului de către Cir Persanul, în 539 î.Hr., o fereastră de speranţă s-a deschis, deoarece numele cuceritorului persan fusese menţionat într-o profeţie scrisă cu o sută de ani mai devreme (Isaia 44:28). La un an după cucerirea Babilonului, în 538 î.Hr., Cir a dat un decret care garanta eliberarea evreilor şi le permitea să se întoarcă acasă să restaureze templul din Ierusalim şi să-şi refacă vieţile în ţara natală. El nu numai că le-a permis să se întoarcă, ci le-a înapoiat tot aurul, argintul şi bogăţiile pe care Nebucadneţar le luase din templu (Ezra 1).
În ciuda acestei veşti bune, realizarea acestui proiect nu a fost uşoară, potrivit cărţii lui Ezra. În primul rând, numai o parte dintre exilaţi au hotărât să folosească ocazia de a se întoarce în Iuda. În al doilea rând, mulţi dintre cei care s-au întors (în special bătrânii) se plângeau că restaurarea templului nu mai putea aduce înapoi gloria dintâi. În al treilea rând, oponenţii încercau să oprească reconstrucţia templului. Mai ştim de la profetul Hagai că mulţi oameni, în loc să se intereseze de construirea casei lui Dumnezeu, erau mai degrabă interesaţi de construirea propriilor case. Când s-au hotărât în cele din urmă să revină la reconstruirea templului, s au confruntat cu resurse limitate şi cu dificultăţi.
Mesajul din Isaia 62 vine în momentele dificile ale poporului lui Dumnezeu şi aduce speranţă, perspectivă şi curaj. Una dintre metaforele folosite este cea din versetul de astăzi: cununa de glorie şi coroana regală. De-a lungul istoriei omenirii s-au folosit multe obiecte de podoabă pentru a marca autoritatea, distincţia şi onoarea: tiare, mitre, coroane, salbe, eşarfe, centuri, fireturi, medalii şi medalioane.
Dar cununa şi coroana din versetul de astăzi sunt diferite. Ele vin din mâna Domnului. Privilegiile şi onorurile sunt pe măsura Celui care le oferă. Nu există nimeni mai presus de împăratul universului. Nu acorda prea mare importanţă prestigiului oferit de mâna omului! Acest fel de prestigiu este imperfect, deoarece este oferit şi acceptat de simpli muritori. Acordă valoare supremă demnităţii care vine de la Dumnezeu, care ne face desăvârşiţi atunci când o primim. Ce privilegiu sublim!
