Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: „Suntem din neamul Lui…” – Faptele 17:28
Cuvintele „în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa” conţin un înţeles filosofic profund, din moment ce încorporează toate dimensiunile existenţiale. Primul cuvânt – viaţa (tzao) – se referă la funcţiile fiziologice, la contextul fizic pe care îl avem în comun cu celelalte mamifere superioare. Al doilea cuvânt – mişcarea (kineo) – cuprinde principiul mişcării, dar include şi experienţele emoţionale: dragostea, ura, teama, bucuria, tristeţea, gelozia, neîncrederea, înţelepciunea, mânia, compasiunea etc. Al treilea cuvânt – fiinţa (esmen) – cuprinde cele mai înalte calităţi distinctive ale întregii fiinţe, specifice doar fiinţei umane, incluzând intelectul şi voinţa.
Versetul ne sugerează ideea prezenţei complete a lui Dumnezeu în om. Dumnezeu este esenţa existenţei noastre. El nu numai că ne-a creat, ci este strâns legat de existenţa noastră zilnică şi pe deplin implicat în toate funcţiile fiinţei noastre. Pavel a ţinut o cuvântare în faţa înţelepţilor din Atena. El recurge la o notă filosofică pentru a ajunge la inima ascultătorilor săi din Areopag. Citează din poetul grec Aratus (310-240 î.Hr.), care s-a născut în Solos (Cilicia), aproape de Tars, cetatea lui Pavel. Cu trei sute de ani mai devreme, Aratus scrisese un poem numit Phenomena, care a fost probabil memorat de Pavel în tinereţe. În acest poem se vorbeşte despre Zeus şi se spune că „noi suntem descendenţi din neamul său [al lui Zeus] ”. Pavel încearcă să prezinte Evanghelia folosindu-se de limbajul şi cultura ascultătorilor săi.
Dar acest lucru nu înseamnă că el îi susţine în modul lor de a-şi practica religia. Printre idolii lor materiali, Pavel prezintă un Dumnezeu care a creat toate lucrurile, în locul templelor şi altarelor răspândite peste tot, Pavel îi învaţă despre un Dumnezeu omniprezent. În locul unui „dumnezeu necunoscut”, căruia îi era dedicat un altar din cetate, Pavel vorbeşte despre un Dumnezeu accesibil şi cunoscut. Pavel îl prezintă pe Dumnezeul care a creat lumea şi universul, care „dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile” (v. 25) – un Dumnezeu care cuprinde toate aspectele existenţei noastre.
Se povesteşte că un profesor a întrebat un copil:
– De ce există un singur Dumnezeu?
– Pentru că Dumnezeu este peste tot şi nu mai este loc pentru altul, a răspuns copilul.
Crede că trăieşti, simţi şi acţionezi pentru că El este în tine şi tu eşti în El! Fără prezenţa Sa în viaţa ta, ai pieri. Ce privilegiu imens să ştii că Dumnezeu te iubeşte foarte mult şi îţi acceptă întreaga viaţă în ciuda tuturor greşelilor!
