Bărbaţilor, iubiţi-vâ nevestele şi nu ţineţi necaz pe ele. – Coloseni 3:19
Soţul Valeriei nu a lovit-o niciodată, dar a hărţuit-o cu critică şi cuvinte agresive. El găsea continuu greşeli la felul în care ea îngrijea gospodăria şi copiii şi relaţiona cu vecinii… O compara frecvent cu alţi membri ai familiei lui, iar ea simţea că greşeşte întotdeauna. În mânia lui, îi adresa insulte Valeriei, dar nu scotea un cuvânt în prezenţa rudelor şi prietenilor. Copiii erau martori la acest comportament şi erau cuprinşi de frică. Aceste insulte i-au distrus moralul Valeriei. Până la urmă, ea a ajuns convinsă că e nefolositoare, nepricepută, rea şi ratată, întreaga familie suferea foarte mult din cauza comportamentului agresiv al tatălui.
Astăzi se cunoaşte faptul că abuzul, atât cel fizic, cât şi cel verbal, are un impact devastator asupra victimei, a partenerului sau a copilului, care va sfârşi prin a suferi de anxietate, agitaţie, depresie, gânduri de suicid, simţăminte de inutilitate, ruşine, vinovăţie, tulburări de somn şi alte afecţiuni. Este foarte trist când mediul familial, care ar fi de dorit să fie un loc primitor pentru membrii familiei, unde fiecare să găsească afecţiune, susţinere şi înţelegere în faţa dificultăţilor vieţii, devine un loc ameninţător şi care aduce suferinţă. Pentru a evita aceste situaţii, Pavel îi încurajează pe soţii creştini să nu fie aspri cu soţia lor, ci să o iubească precum Hristos Şi-a iubit biserica, pentru care El S-a jertfit (Efeseni 5:25). Mai mult decât atât, el îi sfătuieşte să-şi iubească soţia ca pe propriul trup, adică să o susţină şi să îi poarte de grijă (v. 28,29).
Verbul pikarino (a hărţui) înseamnă ad litteram „a produce amărăciune în stomac” şi, prin extensie, „a se mânia/înfuria” sau „a fi scos din sărite”. Mesajul era foarte relevant pentru o vreme când legea iudaică permitea ca femeia să fie tratată ca o proprietate sau un obiect. Bărbatul putea să divorţeze din orice motiv banal, dar soţia nu avea acest drept. De asemenea, era ceva obişnuit ca femeia să fie ţinută închisă în casă, în timp ce bărbatul era complet liber să aibă relaţii apropiate cu alte femei.
Din nefericire, comportamentul violent persistă şi în secolul al XXI-lea: una din trei femei din lume este victima violenţei fizice, în mod frecvent din partea cuiva apropiat. Dacă adăugăm şi violenţa verbală, avem deja mai multe victime decât avem femei respectate. Domnul nu doreşte ca fiicele Sale să suporte mânia şi violenţa domestică. Dacă te afli într-o asemenea situaţie, caută să o rezolvi prin rugăciune şi credinţă. Dacă lucrurile nu se rezolvă, caută ajutor la cei din jur, deoarece foarte multe cazuri necesită intervenţie calificată.
