Totuşi, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei. – 1 Corinteni 7:2
Corintul era considerat unul dintre cele mai prospere oraşe din timpul său. Situat la 80 de kilometri de Atena, Corintul era la răscrucea drumurilor comerciale dintre nord (Grecia Continentală) şi sud (Peloponezul) şi dintre est (Asia) şi vest (Roma). Cele două porturi ale sale controlau cea mai mare parte a transporturilor din Marea Mediterană. Acesta era punctul de tranzit pentru navigatori, soldaţi, comercianţi şi toate felurile de călători. Corintul a fost un oraş de mare importanţă în timpul Imperiului Grecesc şi chiar după cucerirea lui de către romani, mai ales după reconstrucţia realizată de Iulius Cezar între anii 46 şi 44 î.Hr. Dimensiunea sa a devenit şi mai mare atunci când au fost reconstruite templele, iar pieţele au fost lărgite. Se estimează că în cursul primului secol creştin, Corintul avea o jumătate de milion de locuitori şi cea mai mare piaţă din întregul Imperiu Roman, piaţă aflată în vecinătatea amfiteatrului ce putea cuprinde 14 000 de spectatori.
Dar abundenţa şi prosperitatea au adus imoralitate şi destrăbălare printre locuitori. Limba greacă în sine a adoptat un cuvânt, korintiazomai, care înseamnă „sunt ca un corintean”, exprimând o stare de libertinaj. În mod similar, formularea Korintia kore (o tânără din Corint) era folosită cu referire la o prostituată. Dar ceea ce a atras faima risipei şi desfrâului Corintului antic era templul dedicat Afroditei, zeiţa dragostei. Cultul Afroditei îşi are originea în vremurile Greciei imperiale şi a continuat în timpul perioadei romane, întrucât unele monede romane purtau imaginea acestui templu. Acesta avea o mulţime de prostituate care se ofereau ca ofrandă sexuală cetăţenilor şi călătorilor.
În mijlocul acestei veritabile metropole se afla o mică adunare de noi creştini – un grup pe care apostolul Pavel personal îl înfiinţase (1 Corinteni 4:15) – care era expusă la păcătoasele oferte ale societăţii. Astfel, Pavel insistă pe lângă bărbaţii din Corint să-şi aibă propriile neveste, iar pe lângă femei să-şi aibă propriii soţi, ca măsură de siguranţă, conform planului divin de la creaţie.
Tentaţiile din ziua de astăzi nu sunt neapărat mai mici. Nu este de mirare că o treime dintre divorţuri sunt cauzate de infidelitate. Creştinii de astăzi, ca şi cei din Corint, nu sunt imuni la aceste provocări. Gândeşte-te astăzi la enormele pagube pe care imoralitatea sexuală şi infidelitatea conjugală le-ar putea produce relaţiilor noastre de familie şi cum ar putea altera relaţia noastră cu Dumnezeu.
Hotărăşte-te astăzi, prin harul lui Dumnezeu, să urmezi recomandările biblice privind fidelitatea.
