Mâniaţi-vâ şi nu păcătuiţi. Să n-apună soarele peste mânia voastră. – Efeseni 4:26
„Mâniaţi-vă…” Se pare că apostolul Pavel îi încurajează pe creştinii credincioşi să se înfurie, dar între nişte limite. Ştefan s-a folosit de acest verset pentru a ţipa la soţia lui când aceasta făcea ceva cu care el nu era de acord. Cu o ocazie, un prieten apropiat i-a spus:
– Ştefan, nu e drept să te enervezi pe soţia ta.
– Dar apostolul Pavel le-a spus efesenilor: „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi.” Aşa că eu nu păcătuiesc, fiindcă am dreptate în tot ce spun. Ea este cea care mă provoacă şi mă scoate din minţi, a fost răspunsul lui.
Trebuie să fim atenţi când înţelegem acest pasaj ca pe o licenţă la folosirea liberă a mâniei. Să ne aducem aminte ce spun câteva versete mai, departe, unde, prin aceeaşi inspiraţie, avem o listă de trăsături lumeşti printre care găsim şi mânia, ura şi cearta (Efeseni 4:31). Să nu uităm numeroasele pasaje unde ura şi furia sunt condamnate (Proverbele 15:8; 17:14; Psalmii 37:8; Iacov 1:20) şi nenumăratele texte unde sunt evidenţiate virtuţile cuvintelor plăcute (Proverbele 15:1,23; 16:22,23).
Majoritatea teologilor înţeleg că această indignare se referă la mânia împotriva păcatului, a nedreptăţii, a imoralităţii şi a falsităţii… Dar Pavel nu vrea ca vreun creştin să se înfurie pe soţie, pe copil, semen, prieten sau frate, ci să simtă furie din cauza răului, aşa cum spunea Augustin din Hippo: Cum dilectione hominum et odio vitiorum („Iubeşte-l pe păcătos şi urăşte păcatul”).
Mânia este o emoţie negativă care produce transpiraţie, creşterea tensiunii arteriale, creşterea volumului vocii, o privire pătrunzătoare, tremurul mâinilor, stare de tensiune, folosirea cuvintelor ofensive şi abuzul verbal sau fizic. Aceste simptome nu sunt benefice pentru sănătatea fizică sau morală şi pentru dezvoltarea relaţiilor interpersonale.
Dacă ai tendinţa să te înfurii, să îţi verşi nervii pe alţii, începe chiar de astăzi o schimbare. Adu-ţi aminte că problema ta are două componente: tu şi Dumnezeu. O dispoziţie iritabilă adânc înrădăcinată are nevoie de intervenţie divină. Aşază-te cu credincioşie în braţele Sale, sperând că Dumnezeu va face totul posibil. Mai mult decât atât, trebuie să înveţi să-ţi faci partea şi să deprinzi modalităţi de a-ţi controla cuvintele, a-ţi păstra calmul, a recurge la cuvinte blânde şi la maniere amabile, până când toate devin la tine un obicei. Aşa vei face ce îţi spune Domnul să laşi mânia şi răutatea (Coloseni 3:8).
