Cine răspunde fără să fi ascultat face o prostie şi îşi trage ruşinea. – Proverbele 18:13
Se povesteşte că, demult, un pastor l-a trimis pe fiul său adolescent la poştă cu o telegramă de felicitare pentru o enoriaşă care tocmai se căsătorise. Pastorul i-a dat instrucţiuni clare tânărului. Mesajul telegrafic era următorul: „Citeşte 1 loan 4:18.” Nefiind destul de atent, băiatul a uitat prima cifră şi a trimis mesajul: „Citeşte Ioan 4:18.” Când a primit telegrama, tânăra soţie a alergat la Biblie şi a căutat mesajul primit cu dedicaţie. Dacă băiatul nu ar fi greşit, mesajul ar fi fost minunat şi potrivit ocaziei: „în dragoste nu este frică şi dragostea desăvârşită izgoneşte frica…” (1 Ioan 4:18). În schimb, faţa tinerei a fost cuprinsă de şoc când a citit: „Şi acela pe care îl ai acum nu-ţi este bărbat” (Ioan 4:18).
Multe relaţii interpersonale suferă din cauza comunicării de slabă calitate. Emiţătorii mesajului au în minte o anumită intenţie şi un anume concept, care pot fi diferite de ceea ce îşi doresc să exprime. Mai mult decât atât, dacă receptorul nu aude bine sau nu reuşeşte să audă până la capăt mesajul, acesta nu ajunge corect la destinaţie şi poate produce probleme.
În sânul familiilor se produc adesea neînţelegeri. Astăzi, capacitatea de a asculta atent a devenit o raritate. Ambii soţi au propriile interese, diferite. Astfel că, atunci când unul vorbeşte, celălalt nu ascultă sau poate formulează un răspuns fără să asculte, aşa cum spune şi versetul de astăzi. Copiii şi tinerii au şi ei propriile lor interese şi foarte adesea par că nu ascultă. Scriptura ne sfătuieşte să fim grabnici la ascultare şi înceţi la vorbire (Iacov 1:19), pentru că ascultarea este o binecuvântare şi faptul de a fi ascultat are efecte terapeutice.
În realitate, dragostea este cel mai bun temei pentru comunicare. „Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească” (Romani 12:10). Dacă ne iubim partenerul de comunicare, nu este nevoie să urmăm un curs de tehnici de comunicare. Dacă atitudinea noastră este mai puţin egoistă şi mai mult îndreptată spre celălalt, comunicarea noastră va dobândi calitate.
Propune-ţi astăzi să asculţi atent, să înţelegi şi să asimilezi în totalitate mesajele pe care copilul, soţia/soţul, mama, tatăl, colegul, vecinul ţi le transmit. Mai presus de toate, priveşte-i pe semeni drept copii ai lui Dumnezeu, creaţi şi răscumpăraţi de El. Vei fi surprins de frumuseţea rezultatelor pe care această atitudine ţi le aduce şi ţie, şi celor pe care îi asculţi.
