Iată, fiii sunt o moştenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El. – Psalmii 127:3
Când magnatul industriaş nord-american Wellington Burt a murit (1831-1919), nimeni nu-şi putea imagina conţinutul ciudat al testamentului său. Acesta a lăsat o moştenire imensă ce nu putea fi transferată imediat urmaşilor săi.
După ce copiii şi nepoţii lui aveau să moară, trebuiau să treacă 21 de ani şi abia apoi să se împartă averea între urmaşii aflaţi în viaţă la acel moment. Aceste condiţii nu mi putut fi îndeplinite decât în 2010, la aproape un secol de la moartea sa. Au beneficiat 12 descendenţi direcţi (strănepoţi, stră-strănepoţi şi stră-stră-strănepoţi), care, fără să-şi cunoască înaintaşul, au primit partea de moştenire corespunzătoare, de peste 100 de milioane de dolari. Nimeni nu a aflat niciodată motivul acestei decizii excentrice. E foarte posibil ca el să fi dorit să controleze viaţa altor oameni chiar şi după moarte. Succesiunile sunt de obicei complicate şi creează semnificative neînţelegeri între moştenitori.
În versetul de astăzi, cuvântul „moştenire” cuprinde mai mult decât bani şi bunuri materiale. lahve plasează în grija noastră copiii. În virtutea faptului că este deţinătorul tuturor lucrurilor de pe pământ (Deuteronomul 10:14), El a făcut alegerea să ne încredinţeze nouă copiii ca pe o moştenire. Orice succesiune, inclusiv cea care îi include pe copii, aduce cu ea complicaţii administrative şi bătăi de cap, dar şi satisfacţie şi recompense.
Există câteva avantaje la apariţia pe lume a copiilor. În primul rând, ei adaugă un rost, un sens, o motivaţie vieţii părinţilor lor. În al doilea rând, copiii întăresc relaţiile maritale. În al treilea rând, creează bună dispoziţie şi aduc multe momente fericite şi de neuitat în cadrul familiei. Apoi, ei îi ajută pe părinţi să-şi diminueze egoismul, să devină mai disciplinaţi şi mai bine pregătiţi să se confrunte cu dificultăţile vieţii. Sfintele Scripturi le oferă părinţilor privilegiul enorm de a-i învăţa pe copii valorile cerului: „Să le vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula” (Deuteronomul 6:7). Astfel, atunci când copilul „va îmbătrâni, nu se va abate de la ea [calea dreaptă]” (Proverbele 22:6). Ce mare privilegiu este să-i conduci pe copii la picioarele Domnului!
Dacă eşti mamă sau tată, gândeşte-te la copiii tăi nu ca la o povară, ci ca la o moştenire pe care ai primit-o de la Dumnezeu însuşi! Aşa îi vei iubi mai mult şi relaţia ta cu ei se va îmbogăţi. Dacă nu ai copii, îmbunătăţeşte-ţi atitudinea faţă de cei mici şi poartă-te ca Isus, care S-a rugat pentru ei şi i-a avertizat pe apostoli: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi…” (Matei 19:14).
