Şi la aceasta aţi fost chemaţi, fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. – 1 Petru 2:21
JoEllen Johnson, mamă a unei familii numeroase, a observat că fiul ei de numai trei ani o urma constant, pretutindeni. Copilul începuse să o încurce, nelăsând-o să termine treburile casei, în timp ce ea chiar avea nevoie să se grăbească. A încercat să-l convingă să se joace în altă parte, dar copilul continua să se ţină de fusta ei la orice pas. Când ea i-a spus categoric să nu o mai urmărească, el i-a răspuns cu un zâmbet larg:
— Eu vreau să fiu cu tine.
— Bine, dar spune-mi, te rog, de ce vrei să stai tot timpul în picioarele mele?
— Păi doamna de la grădi ne-a zis să umblăm întotdeauna pe urmele paşilor lui Isus şi, pentru că nu-L pot vedea pe Isus, te urmez pe tine.
Cu lacrimi de bucurie, JoEllen şi-a îmbrăţişat micuţul şi s-a aşezat un pic lângă el. Un exemplu atât de simplu devenise o sursă de inspiraţie.
Textul de astăzi ne invită să umblăm pe urmele paşilor lui Isus. Dar acest mesaj este prezentat într-un context de suferinţă. Cu alte cuvinte, Hristos a suferit pentru noi şi ne invită să-I urmăm exemplul. Suferinţa este o parte a cunoaşterii lui Isus, deoarece viaţa Sa a avut de-a face cu suferinţa. A fost bătut, rănit, pedepsit şi lovit (Isaia 53). Suferinţa însă duce la desăvârşire (1 Petru 5:10). Încercarea duce la răbdare, care sfârşeşte prin a ne face mulţumiţi în privinţa împlinirii tuturor nevoilor noastre (Iacov 1:3,4).
Să fii tată sau mamă uneori înseamnă să suferi. De fapt, alături de multele satisfacţii pe care copiii le aduc părinţilor, aceştia devin şi o sursă de îngrijorare, nelinişte şi durere, aduc probleme privind sănătatea, relaţia, caracterul, studiile, planurile de viitor şi chiar sfidarea deschisă. Creşterea şi educarea copiilor este adesea o provocare, de aceea atingerea idealului părinte-copil nu este uşoară. Soluţia vine neapărat din ambele părţi: „Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept” (Efeseni 6:1) „şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în mustrarea şi învăţătura Domnului” (v. 4). În orice caz, această sarcină nu este uşoară şi cere un mare grad de înţelepciune. Cere-I astăzi lui Dumnezeu înţelepciune cu privire la relaţiile de familie. Promisiunea Sa de mare preţ este: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mâna largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată” (Iacov 1:5).
