„Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta!” – este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă – „ca să fii fericit şi să trăieşti multă vreme pe pământ.” – Efeseni 6:2,3
Studiile arată că armonia generală a familiei depinde de sănătatea (fizică şi mintală) şi, drept consecinţă, de longevitatea membrilor ei. Înţelegem că interacţiunile pozitive din cadrul familiei includ respectul părinţilor faţă de copii, precum şi ascultarea şi respectul copiilor faţă de părinţi, fapt în concordanţă cu promisiunea biblică din versetul de astăzi.
Scripturile menţionează în multe versete copii care şi-au respectat părinţii. Cinstirea părinţilor este foarte importantă, de aceea a şi fost inclusă în Decalog (Exodul 20:12). Profetul Ieremia enumeră binecuvântări semnificative ca rezultat al ascultării de părinţi (Ieremia 35:18,19). Înţeleptul Solomon declară: „Un fiu înţelept ascultă învăţătura tatălui său, dar batjocoritorul n-ascultă mustrarea” (Proverbele 13:1).
Isus i-a condamnat ferm (Matei 15:3-9) pe aceia care invocau scuze legale pentru a nu-şi ajuta părinţii. Legiuitorii religioşi din timpul Său au făcut ajustări pentru a ocoli poruncile lui Dumnezeu. Ei foloseau conceptul korban pentru a denumi lucrurile consacrate lui Dumnezeu sau templului. Cu o asemenea clasificare, ei blocau orice fel de transfer al proprietăţii către un alt beneficiar. Astfel că orice preot, cărturar sau fariseu îşi putea declara proprietăţile şi resursele korban. Când o mamă sau un tată avea nevoie de ajutor, fiul putea să spună: „Nu pot să te ajut cu nimic, pentru că tot ce am este korban!” Era vorba de un subterfugiu legal pentru a evita obligaţia morală a îngrijirii părinţilor.
Apostolul Pavel îi include pe „neascultătorii de părinţi” printre decăzuţii zilelor din urmă: iubitori de sine, lacomi, lăudăroşi, trufaşi, blasfematori, nerecunoscători, nesfinţi, fără dragoste firească, neiertători, calomnioşi, fără control de sine, brutali, neiubitori de bine, trădători etc. (2 Timotei 3:2).
Când ne gândim cât de dificilă este sarcina de părinte, cum ar fi să împlinească diferitele nevoi aflate mereu în schimbare, iar aceasta fără să primească niciun fel de recunoştinţă, nu putem trage altă concluzie decât că fiii şi fiicele trebuie să-şi respecte părinţii prin ascultare şi dragoste. E adevărat, există şi cazuri în care părinţii nu-şi iubesc copiii şi poate chiar îi rănesc sau îi exploatează. Dar cei mai mulţi părinţi îşi folosesc autoritatea în mod corect şi se comportă adecvat poruncilor divine.
Astăzi, să ne cinstim părinţii, urmând porunca Domnului: „Copii, ascultaţi de părinţii voştri în toate lucrurile, căci lucrul acesta place Domnului” (Coloseni 3:20)!
