Fiule, păzeşte sfaturile tatălui tău şi nu lepăda învăţătura mamei tale: leagă-le necurmat la inimă, atârnă-le de gât! – Proverbele 6:20,21
Un autobuz de cursă lungă plin de pasageri traversa o regiune foarte uscată şi toridă. La început, lucrurile păreau să decurgă normal, dar, cu trecerea orelor, unii călători au început să se plângă de căldură şi de drumul lung. Treptat, cei mai mulţi au devenit prost-dispuşi şi vociferau. Căldura şi peisajul sterp făceau călătoria să pară mai lungă, mai neconfortabilă şi plictisitoare. Pe un scaun se afla un tânăr care, în ciuda disconfortului accentuat, îşi păstra calmul şi manifesta o atitudine luminoasă şi fericită. Aceasta nu a părut să se schimbe odată cu trecerea timpului. Acest fapt a atras atenţia unei doamne în vârstă, care stătea alături de el.
– Pari să fii fericit şi mulţumit. Nu ţi-e cald? Nu eşti obosit? l-a întrebat doamna.
– Sigur că da, doamnă, mi-e cald, sunt plictisit, dar sunt fericit pentru că ştiu că la destinaţie mă aşteaptă părinţii mei.
Fără nicio îndoială că relaţiile dintre acest tânăr şi părinţii săi erau de foarte bună calitate, din moment ce simplul gând la reîntâlnirea cu ei îl făcea să uite aproape complet disconfortul ce îi obseda pe ceilalţi pasageri. Poate că acest lucru era posibil datorită influenţei exercitate de tatăl şi de mama lui, pe care o păstra în inimă şi, intr-un fel, o avea atârnată la gât, asemenea unui lănţişor. Dacă relaţiile de familie ar fi fost ostile, el ar fi avut în suflet nu bucurie, ci teamă şi îngrijorare cu privire la întâlnirea iminentă cu părinţii săi.
Dacă eşti tată sau mamă, ia hotărârea de a construi o relaţie strânsă cu copiii tăi, relaţie care să nu se axeze pe reguli şi cerinţe. Petrece timp cu ei, fii răbdător, dă-le cel mai bun exemplu şi, mai presus de toate, iubeşte-i în ciuda greşelilor sau a comportamentului lor imperfect. Gândeşte-te bine înainte de a vorbi sau a reacţiona. Evită ceea ce spune apostolul Pavel: „Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în mustrarea şi învăţătura Domnului” (Efeseni 6:4).
Dacă îţi trăiesc părinţii, fă tot ce îţi stă în putere să le urmezi învăţăturile; pune-le la probă şi vezi cât de multă înţelepciune se află în ele. Ascultă-i, mai puţin atunci când îţi cer ceva care este împotriva voii lui Dumnezeu. Exprimă-ţi gratitudinea pentru lucrurile concrete pe care le-au făcut pentru tine. În cele din urmă, păstrează fiecare sfat în inima ta (în interiorul tău) şi câteodată pune-le la gât (fă-le vizibile) ca şi când ar fi nişte minunate podoabe.
