Cine cruţă nuiaua urăşte pe fiul său, dar cine-l iubeşte îl pedepseşte îndată. – Proverbele 13:24
Olga s-a hotărât să folosească întotdeauna cu fiul ei metoda educaţiei pozitive. De la primii paşi, ea l-a învăţat ce trebuie să facă. Asemenea oricărui copil, câteodată el o asculta, câteodată, nu. Când micuţul urma indicaţiile mamei sale, ea îi adresa cuvinte de laudă, zâmbete şi afecţiune. Alteori îi dădea jucării şi dulciuri. Când nu era ascultător, pur şi simplu îl ignora. Adevărul e că metoda funcţiona foarte bine şi Olga obişnuia să afirme adesea că în cei trei ani de viaţă ai fiului ei nu a fost nevoie niciodată să-l disciplineze. Când primul ei născut avea patru ani, Olga a adus pe lume un al doilea copil. Cel mai mare a început să devină gelos pe fratele lui mai mic şi, o dată, când micuţul dormea, l-a trezit ciupindu-1 şi făcându-1 să urle teribil. Mama, martoră la acest comportament greşit, i-a aplicat imediat o serie de palme.
Chiar în aceeaşi zi a venit în vizită un prieten de familie şi, surprins când a auzit de incident, a exclamat:
— Olga, am crezut că niciodată nu îţi pedepseşti copiii şi foloseşti numai condiţionarea pozitivă.
— Adevărul este că metoda mea e mai eficientă decât pedepsele, dar, în caz de urgenţă, trebuie să folosesc pedeapsa pentru a evita consecinţele grave, a fost răspunsul Olgăi.
Câteodată, pedeapsa este necesară, în mod deosebit când comportamentul de dorit nu poate fi recompensat, deoarece acesta nu există. Pedeapsa nu trebuie să fie fizică, mai ales când copiii sunt mai mari şi există urmări de genul cauză-efect. De exemplu, pedepsirea unui copil prin interzicerea de a participa la o petrecere sau la o excursie este mai eficientă decât lovirea cu palma. De fapt, Biblia recomandă mai întâi corecţia verbală. „Mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura” (2 Timotei 4:2). În al doilea rând, promovează tipul de disciplină care scoate în evidenţă consecinţele naturale ale acţiunilor noastre: „Ce seamănă omul, aceea va şi secera” (Galateni 6:7). În al treilea rând, Biblia vorbeşte despre pedeapsa fizică în contextul „certării”: „Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va dezlipi de el” (Proverbele 22:15). Dacă trebuie să-ţi pedepseşti copiii, evită pedeapsa fizică; în schimb, interzice-le anumite privilegii, aceasta fiind o opţiune mai eficientă. Dar cel mai important lucru este să nu-l pedepseşti pe copil cu mânie, ci cu dragoste. Iată cum vorbeşte Domnul despre metoda Sa: „I-am tras cu legături omeneşti, cu funii de dragoste” (Osea 11:4).
