Dacă zice cineva: „Eu iubesc pe Dumnezeu” şi urăşte pe fratele său, este un mincinos, căci cine nu iubeşte pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede? – 1 Ioan 4:20
Se povesteşte că familia Durer, care a trăit în secolul al XV-lea în apropiere de Nurmberg (Germania), a avut opt copii. Tatăl era bijutier, fapt ce permitea familiei să aibă o viaţă decentă, dar numărul copiilor era totuşi prea mare. Albrecht, unul dintre copii, avea un potenţial artistic evident şi dorea să devină desenator, pictor şi gravor. Un alt frate de-al său care manifesta aceleaşi înclinaţii artistice şi-a arătat aceleaşi intenţii. Amândoi ştiau însă că tatăl lor nu dispunea de mijloace financiare pentru a-i trimite pe amândoi la şcoli şi universităţi din domeniul artistic.
După multe discuţii, cei doi aspiranţi au făcut o înţelegere: aveau să arunce cu banul ca să îşi decidă soarta. Cel care avea să piardă trebuia să lucreze în mina din vecinătate pentru a putea să-i achite cheltuielile fratelui său pe o perioadă de patru ani. Câştigătorul trebuia să facă o înţelegere că, după cei patru ani de studii, va plăti la rândul lui studiile fratelui, vânzându-şi operele de artă sau lucrând în mină, dacă era necesar.
Albrecht Durer a câştigat şi cei doi au bătut palma. Cel mai tânăr a devenit repede renumit în zona Niirmberg şi lucrările sale au depăşit cu mult calitatea lucrărilor profesorilor săi. El a călătorit la Basel (Elveţia) şi la Strasbourg (Franţa) pentru a lucra la proiecte artistice şi curând numele său a fost cunoscut în cercurile artistice din Europa. Întors acasă, a stat de vorbă cu fratele lui despre înţelegerea lor, dar fratele său i-a arătat mâinile. Lucrul în mină îi deformase grav degetele; în aşa măsură încât nu le mai putea folosi pentru a ţine pensula sau creionul pentru a da viaţă unei delicate lucrări artistice. În asemenea condiţii, i-a spus fratelui său: „Frate, este prea târziu pentru mine, dar sunt bucuros că mi-am sacrificat mâinile pentru ca tu să-ţi poţi realiza visul.” Albrecht, mişcat de o asemenea mărinimie, şi-a arătat gratitudinea desenând mâinile fratelui său. Şi-a intitulat lucrarea Mâini, dar astăzi este cunoscută ca Mâini în rugăciune – o imagine devenită clasică, ce a inspirat milioane de oameni.
Multe povestiri din Biblie prezintă relaţii dintre fraţi absolut cutremurătoare. Dar povestea de astăzi dovedeşte că lucrurile nu trebuie să stea întotdeauna aşa. Iubirea pentru fratele tău este posibilă prin puterea care vine de sus. Vorbeşte astăzi cu fratele tău cu dragoste şi generozitate şi iartă-i dacă te-a ofensat, aşa cum vrea Domnul să faci (Matei 18:21,22). Relaţia voastră se va reface şi va deveni mai puternică.
