Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră aţâţă mânia. – Proverbele 15:1
O veche anecdotă spune că un băieţel a descoperit o formaţiune interesantă de roci în timp ce explora împrejurimile satului. El a strigat către stânci: „Alo! Alo!” Imediat a primit răspunsul: „Alo! Alo!”
Neştiind că este vorba despre ecou, a început să pronunţe cuvinte neplăcute şi a primit exact acelaşi răspuns urât. Întorcându-se acasă, i-a spus mamei că a apărut un alt băiat în sat, care sigur este un băiat rău, fiindcă spune cuvinte urâte. Intuind despre ce era vorba, mama l-a sfătuit pe băiat să se întoarcă şi să spună cuvinte plăcute, apoi să vadă ce o să se întâmple. Foarte curând, copilul a confirmat că vorbele străinului erau la fel de plăcute ca ale lui.
Câteodată ne descoperim pe noi înşine având sentimente neprietenoase şi pline de mânie faţă de cei apropiaţi sau nu chiar atât de apropiaţi. Prin urmare, credem (sau chiar spunem) că aceştia ar trebui să se poarte într-o manieră mai plăcută şi nu ar trebui să reacţioneze atât de nepoliticos şi violent. Dar este mult mai bine să punem în practică mesajul recomandat pentru astăzi: „Un răspuns blând potoleşte mânia.” Ni se spune deci că un răspuns blând duce la dispariţia comportamentului agresiv şi poate să calmeze furia.
Exprimarea verbală, cu tonul şi conţinutul ei, este foarte importantă. Biblia arată acest lucru în diverse ocazii. De exemplu, ne spune că „moartea şi viaţa sunt în puterea limbii” (Proverbele 18:21). Apostolul Iacov vorbeşte despre limbă ca despre un organ periculos: un mic organ care se dă mare cu lucruri mari şi care poate să dea foc unei păduri mari (Iacov 3:5). Limba poate să stârnească „o lume de nelegiuiri” (v. 6).
Apostolul ne dă şi antidotul, care constă în controlarea cuvintelor. Apoi îşi încheie capitolul recomandându-ne „înţelepciunea care vine de sus”. O înţelepciune care, potrivit explicaţiei sale, este „întâi curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică” (v. 17). Cu asemenea înţelepciune, vorbirea noastră nu va aprinde focuri, în schimb ne va face în stare să transmitem pace (v. 18).
Cuvintele sunt arme foarte periculoase, care pot aduce bine sau rău. Adu-ţi aminte astăzi de situaţia băiatului care a reacţionat la ecoul propriilor cuvinte. Să folosim cuvintele pentru a domoli mânia şi pentru a aduce pace în inimile celor care ne ascultă.
