Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău. – Proverbele 13:20
Epinefrina (numită şi adrenalină) a primit o atenţie foarte mare în ultima vreme. Ea este folosită ca medicament la resuscitarea cardiopulmonară în caz de atac de cord, insuficienţă circulatorie, criză de astm sau reacţie alergică. Epinefrina a fost sintetizată în laborator de mai bine de 100 de ani, dar glandele suprarenale umane o secretă încă de la crearea omului. De fapt, aceste glande o produc intensiv atunci când persoana în cauză se confruntă cu situaţii de mare risc, cum ar fi teama sau tensiunea. Acest lucru se întâmplă pentru a-i oferi omului un surplus de energie care să îl ajute să supravieţuiască unui pericol. Pe lângă surplusul de energie, epinefrina ne afectează emoţiile, astfel că această substanţă este asociată cu sentimente pozitive (bucurie, gratitudine, satisfacţie, entuziasm etc.) sau negative (teamă, disperare, frustrare, ostilitate etc.).
Timp de câteva decade, psihologia experimentală a studiat efectele acestei substanţe chimice asupra emoţiilor umane. Unul din primele experimente a fost condus de Stanley Schachter şi Jerome Singer. Ei au injectat un grup de studenţi cu o doză de epinefrină, ca să poată studia efectul acesteia asupra comportamentului lor. Jumătate dintre subiecţi au primit un însoţitor care era vesel şi jucăuş, în timp ce jumătatea cealaltă a primit un tovarăş morocănos şi cu toane. S-a observat că toţi participanţii au prezentat o reactivitate emoţională mai intensă decât de obicei (probabil din cauza epinefrinei), dar a fost interesant de observat diferenţa mare dintre cele două grupe, în funcţie de partenerii plăcuţi sau respingători. Cercetătorii sperau ca reacţia celor două grupe să fie identică, neinfluenţată de prezenţa celor două tipuri de însoţitori. Ceea ce doreau să dovedească era că epinefrina era responsabilă de reactivitatea emoţională a subiecţilor. Dar rezultatul a fost diferit: prima grupă a prezentat emoţii intense pozitive, iar grupa a doua a manifestat emoţii negative la fel de intense.
Aceste observaţii confirmă că prezenţa unei persoane calme şi vesele are efecte foarte diferite de cele ale prezenţei unei persoane sâcâitoare şi enervante. Una dintre trăsăturile „nebunului” este mânia („nebunul piere ucis de mânia lui” [Iov 5:2]). Versetul de astăzi ne avertizează că, dacă umblăm cu nebunii, ne facem ca ei. Se pare că efectul implacabil este următorul: prezenţa unei alte persoane este mai puternică decât epinefrina (sau adrenalina).
Să ne facem astăzi planuri de a căuta compania oamenilor înţelepţi, aşa încât să fim şi noi înţelepţi şi să nu avem nicio legătură cu „nebunii” (Proverbele 13:20).
