Şi, dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este preţuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el. – 1 Corinteni 12:26
Oricine vizitează compania unde lucrează Marian ca psiholog organizaţional (sau industrial) şi îl vede lucrând cu un grup de angajaţi ar putea considera că aceştia îşi pierd timpul. În primul rând, fiecare dintre ei are un balon şi încearcă să-l ţină în aer lovindu-l cu degetul. La cinci secunde, Marian mai adaugă un balon. Şi, cum numărul de baloane creşte considerabil, toţi angajaţii acţionează rapid pentru a nu lăsa baloanele să cadă. Dacă un balon cade pe jos. Marian strigă „greşeală”, iar regula jocului este ca, la şase greşeli, jocul să se oprească şi fiecare să treacă la treaba lui. Scopul activităţii este ca baloanele să rămână cât mai mult în aer. Aceasta nu este o simplă pauză; este o activitate care întăreşte legăturile şi strategiile din interiorul grupului. Jucând acest tip de joc, angajaţii îşi reînnoiesc relaţiile şi se promovează spiritul de echipă.
Multe companii vor să investească timp şi bani în angajaţi (cum este şi Marian), pentru ca angajaţii „să se joace”, deoarece se ştie că asemenea activităţi îmbunătăţesc motivaţia, consolidează relaţiile şi le oferă participanţilor un sentiment de împlinire. Toate acestea duc la sporirea eficienţei şi creşterea productivităţii.
Textul de astăzi se află în capitolul care descrie cadrul de desfăşurare a vieţii comunităţii bisericii, în mod special modul în care fiecare îşi face partea într-o organizaţie în care toţi membrii contribuie la atingerea obiectivelor. Totuşi unii consideră că defectele sunt personale şi nu „toate mădularele suferă” (v. 26) sau cred că ei pot să-şi facă partea fără ajutorul altora şi spun „n-am trebuinţă de tine” (v. 21). Alţii fac distincţie între cel tare şi cel slab şi îl exclud pe cel din urmă, gândind că „mădularele trupului care par mai slabe nu sunt de neapărată trebuinţă” (v. 22). De aceea Domnul insistă ca „mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele” (v. 25).
Obiceiul sănătos şi eficient de a lucra în echipă nu se limitează la comunitatea bisericii, ci poate fi extins şi la familie, la locul de muncă şi la oricare grup social. Ține minte astăzi imaginea angajaţilor care se străduiesc să menţină baloanele în aer şi conştientizează faptul că lucrurile mari şi dificile sunt realizate numai cu ajutorul mutual şi consistent din cadrul grupului.
