Omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată şi fără ziduri. – Proverbele 25:28
Jerry Sienfeld, faimosul actor şi comic din New York, a spus odată: „Sunt două lucruri care mă ajută să înţeleg adevărata natură a oamenilor. Primul este să-i văd conducând o maşină şi al doilea, să-i aud vorbind despre căsătorie.” Chiar dacă sunt spuse sub formă de glumă, lucrurile sunt foarte serioase. Oamenii tind să-şi piardă cumpătul în situaţii stresante, mai ales când tensiunea se asociază cu relaţiile cu soţia, copiii, prietenii, colegii, vecinii etc. La volanul unei maşini, mai ales într-un oraş aglomerat, poţi fi expus la situaţii foarte stresante şi aproape întotdeauna acestea sunt rezultatul comportamentului celorlalţi parteneri de trafic. Viaţa de familie poate avea tensiuni, în special din cauza dificultăţilor grave dintre soţi. În asemenea situaţii, oricine îşi poate pierde cumpătul. Versetul de astăzi menţionează două consecinţe ale lipsei controlului de sine: înfrângerea totală şi neajutorarea, asemănate cu situaţia unei cetăţi care e „surpată şi fără ziduri”.
Descătuşarea spiritului înseamnă mânie. Mânia răneşte sentimentele celui spre care se îndreaptă, generează frică, neîncredere şi distanţare, inclusiv ură faţă de cel mânios. Acest lucru dăunează sănătăţii fizice şi mintale a celui care se înfurie, pentru că produce stres, lipsă a bunului-simţ, vinovăţie, frustrare şi chiar depresie. Ura aduce riscuri de natură fiziologică: boli de inimă, creşterea tensiunii arteriale, diabet, probleme cu colesterolul şi scăderea imunităţii.
Mai mult decât atât, problema trece dincolo de riscurile fizice şi mintale, putând duce la degradare morală. Nu este de mirare că Biblia menţionează de multe ori pericolul cuvintelor nepotrivite şi mânioase (Psalmii 37:8; Proverbele 12:18; 14:29; 25:28; 29:20; Eclesiastul 7:9). Isus însuşi a rostit o sentinţă definitivă în dreptul celor care se mânie şi îşi insultă fratele, devenind astfel pasibili de judecată şi focul iadului (Matei 5:21,22).
Este posibilă ieşirea din această situaţie care distruge relaţiile.
Dacă nu ar fi fost aşa, psalmistul nu ar fi putut spune: „Lasă mânia, părăseşte iuţimea” (Psalmii 37:8). Este necesară o încredere fără rezerve în Divinitate: „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege” (Galateni 5:22,23). Practică aceste virtuţi în fiecare zi şi roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să trăieşti aceste lucruri astăzi şi în viitor!
