Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia. – Romani 12:3
Booker T. Washington (1856-1915) s-a născut în sclavie, pe o plantaţie din statul Virginia (Statele Unite). Cu toate acestea a ajuns o figură foarte importantă ca educator, autor, filantrop, politician, învăţător şi consilier al preşedintelui ţării sale. După abolirea sclaviei, în 1865, şi-a câştigat existenţa ca tânăr lucrând în industria sării şi în minele de cărbune, pentru a putea urma cursurile universitare. A devenit un lider foarte influent în comunitatea afro-americană şi a avut un mare succes în domeniul egalităţii sociale. El obişnuia să spună că cei oprimaţi trebuie să dovedească „îndemânare, economie, inteligenţă şi simţul proprietăţii”. Mulţi dintre colaboratorii săi îl considerau moale datorită bunătăţii şi amabilităţii sale, dar aceste calităţi l-au ajutat să câştige simpatia afro-americanilor, precum şi pe cea a albilor bogaţi, care au sponsorizat o parte din cele 5 000 de şcoli pentru copiii negri din Sud, pe lângă donaţiile pentru universităţile Hampton şi Tuskegee, destinate nevoilor celor dezavantajaţi.
Se povesteşte că acest umil bărbat mergea pe jos prin Tuskegee, localitatea în care se afla universitatea a cărui preşedinte era, când o distinsă doamnă albă l-a întrebat dacă nu vrea să câştige nişte bani cărând lemne de foc la ea acasă. Zâmbind, profesorul a fost de acord şi a început munca. O tânără l-a recunoscut imediat şi i-a spus mai târziu doamnei că bărbatul era Booker T. Washington. Jenată, doamna a venit să-l viziteze la birou pentru a-i cere scuze. El i-a răspuns: „Nu vă faceţi griji! Îmi place din când în când să fac mişcare; în plus, e întotdeauna o plăcere să-mi ajut prietenii!”
Acea întâlnire a fost punctul de plecare al unui nou parteneriat, care a însemnat sprijin financiar suplimentar pentru instituţiile conduse de domnul Washington.
Se pune foarte mult accentul pe stima de sine sănătoasă, dar unii s-ar putea să o confunde cu aroganţa. Apostolul ne avertizează ca nimeni să nu se gândească la sine mai presus decât trebuie. Isus ne invită să învăţăm de la El, care este blând şi smerit (Matei 11:29). Adu-ţi aminte de istoria de astăzi şi prezintă-te altora într-o manieră blândă şi nepretenţioasă. Beneficiul va fi mai mare decât îţi imaginezi.
