S-a apropiat şi i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin, apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el. – Luca 10:34
Una dintre cele mai semnificative şi fascinante povestiri din Biblie este cea despre bunul samaritean. Cu o ocazie, Isus a confirmat că erau corecte ideile memorate de învăţătorul legii care îl luase la întrebări: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Luca 10:27). Chiar în aceeaşi clipă, interlocutorul L-a întrebat pe învăţătorul: „Cine este aproapele meu?” Isus i-a răspuns cu parabola bunului samaritean.
Această povestire nu era un simplu episod imaginar. Ellen White ne spune că era vorba de un fapt real şi că preotul şi levitul din povestire erau printre cei care îl ascultau pe Isus (vezi Viaţa lui Iisus, p. 462).
Iată care este, pe scurt, această relatare: Un călător cobora de la Ierusalim la lerihon şi câţiva tâlhari l-au atacat, luându-i toate lucrurile pe care le avea asupra lui şi lăsându-l aproape mort. Un preot a văzut victima de departe şi a evitat să se apropie. Apoi a trecut un levit, care s-a apropiat, dar nu s-a oprit. În cele din urmă, un samaritean (un membru dintr-o clasă socială discriminată) l-a văzut, a venit şi i-a bandajat rănile, l-a pus pe măgăruşul său, l-a dus la un han ca să-l poată îngriji mai bine, iar, a doua zi dimineaţă, i-a plătit hangiului să continue să-l îngrijească. Astfel, Isus a arătat care dintre cei trei oameni s-a dovedit a fi aproapele adevărat şi a insistat ca ascultătorii să facă la fel (v. 37).
Această istorie ne arată trei filosofii de viaţă. Prima este cea a tâlharilor: „Ce este ni tău este al meu şi o să-l iau eu.” Aceasta este regula unor oameni care trec prin viaţă încercând să obţină cât mai mult profit pe seama altora. A doua categorie este cea a preotului şi levitului: „Ce este al meu este al meu şi nu am de gând să împart cu nimeni.” Aceasta este regula celor care ignoră nevoile celorlalţi şi îi ocolesc pe cei aflaţi în suferinţă. În sfârşit, filosofia samariteanului: „Ce este al meu este şi al tău şi voi împărţi cu tine.”
Știi care dintre cei trei te poţi identifica? Scriptura ne avertizează să fim asemenea samariteanului, ajutându-ne semenii, dedicându-ne slujirii altora, gata de îi ajuta, de a face sacrificii şi a ne arăta susţinerea faţă de cei aflaţi în suferinţă. „Du-te şi fa şi tu la fel!” Nu ezita să crezi că aceasta este calea de a te bucura de ele mai bune relaţii interpersonale care ar putea exista vreodată în această lume imperfectă!
