Cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului prin legătura păcii. – Efeseni 4:2,3
În statul Utah (Statele Unite) este o pădure numită Pândo, care este de mare interes pentru iubitorii de natură. Pădurea de plopi-tremurători ocupă 43 de hectare şi numără aproximativ 40 000 de exemplare. Ceea ce este remarcabil e că toţi plopii sunt conectaţi la un sistem de rădăcini subterane comune. Acest sistem viu e estimează că are 6 600 de tone de material organic, reprezentând cea mai mare masă organică din lume. Toate rădăcinile, trunchiurile, ramurile şi frunzele din Pando au acelaşi cod genetic, din moment ce reproducerea lor are loc prin donare. Cu toate acestea, aspectul fiecărui trunchi, al fiecărei ramuri şi frunze este unic şi
prezintă o imensă varietate.
Atunci când un foc distruge o parte din pădure, rădăcinile produc noi lăstari, care se vor transforma în trunchiuri tinere ce vor deveni copaci adulţi. Acelaşi lucru se întâmplă şi atunci când o boală afectează pădurea: sistemul rădăcinilor se apără ca un tot, îndepărtând ameninţarea şi înlocuind ţesuturile moarte.
Versetul de astăzi înalţă unitatea – „păstraţi unirea Duhului prin legătura păcii”. În acelaşi fel în care pădurea Pândo îşi păstrează unitatea prin sistemul viu unit de acelaşi ADN, apostolul ne sugerează două elemente prin care comunităţile pot avea pace şi unitate: modestie şi blândeţe.
Modestia este un element de bază al bunelor relaţii şi al menţinerii unităţii. Coreenii, de exemplu, se salută unul pe altul cu o înclinare care arată respect reciproc. Un observator din afară e posibil să nu-şi dea seama că înclinarea diferă ca lungime şi adâncime, în funcţie de clasa socială. Astfel că bătrânii (foarte respectaţi în această cultură) sau oamenii de afaceri au parte de o aplecare mai adâncă decât cineva din oricare altă clasă socială. Prin manifestarea deschisă a umilinţei unii față de alţii, multe probleme pot fi evitate.
Isus ne invită să ne umilim, prin texte ca: „Oricine se va înălţa va fi smerit; şi oricine se va smeri va fi înălţat” (Matei 23:12). „Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă” (Marcu 9:35). „Când eşti poftit, du-te şi aşază-te in locul cel mai de pe urmă!” (Luca 14:10). „Ferice de cei săraci în duh!” (Matei 5:3).
Umilinţa este o trăsătură de mare valoare în contextul creştin, dar ea este şi un factor de unitate şi echilibru în toate relaţiile. Pune-o în aplicare şi nu vei regreta!
