Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăşi de fericire. – Iov 22:21
În Cuvântul lui Dumnezeu, prosperitatea şi ascultarea de poruncile divine sunt legate. „Ferice de omul care se teme de Domnul şi care are o mare plăcere pentru poruncile Lui! Sămânţa lui va fi puternică pe pământ; neamul oamenilor tară prihană va fi binecuvântat. El are în casă bogăţie şi belşug şi neprihănirea lui dăinuie în veci” (Psalmii 112:1-3). Chiar dacă prosperitatea include aspecte distincte, de la profilul moral şi spiritual până la acumularea de bunuri şi bani, progresul economic al oamenilor este frecvent scos în evidenţă.
Dar relaţia dintre bogăţie şi ascultarea de poruncile lui Dumnezeu este mai complexă decât pare. Sunt unii care ating prosperitatea ca rezultat al credincioşiei lor faţă de principiile divine, în timp ce sunt alţii care suferă pierderi grele din pricina credinţei lor.
Cu o anumită ocazie, regele Ahab a vrut să cumpere o vie din vecinătatea palatului său. Potrivit legilor mozaice, acest lucru nu era legal, întrucât „nicio moştenire copiilor lui Israel să nu treacă de la o seminţie la alta, ci fiecare din copiii lui Israel să se ţină lipit de moştenirea seminţiei părinţilor lui” (Numeri 36:7) (Profeţi şi regi, p. 205). Acesta este motivul pentru care proprietarul viei, Nabot, respectând legile divine, a refuzat oferta împăratului. O asemenea decizie l-a costat însă viaţa. Imaginează-ţi că, dacă ar fi vrut să fie pe placul împăratului şi ar fi ignorat principiile, ar fi primit în schimb „o vie mai bună decât a lui” (1 împăraţi 21:2).
Mulţi „oameni sunt gata să calce în picioare legile Sale ca fiind o frână în calea prosperităţii lor lumeşti, deoarece Dumnezeu interzice practicile necinstite, invidia, minciuna şi frauda” (Tragedia veacurilor, p. 585). Când prosperitatea depinde de asemenea practici, sunt preferabile umilinţa şi sărăcia.
Prietenii lui Iov asociază prosperitatea economică cu binecuvântarea şi aprobarea divină când spun: „împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăşi de fericire” (Iov22:21). Însă aceia care consideră că acumularea de bunuri pământeşti sau de putere este o dovadă a favorii lui Dumnezeu se înşală lamentabil.
Nu bogăţiile sunt indicatori ai aprobării divine, ci credinţa în Dumnezeu şi loialitatea faţă de poruncile Sale, chiar dacă înseamnă doar sărăcie şi greutăţi (Evrei 11:30-38).
Dacă eşti ispitit să crezi că stabilitatea financiară este o manifestare a binecuvântării divine, nu uita că Isus, sărac fiind, „creştea în înţelepciune şi statură şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor” (Luca 2:52).
