Care Dumnezeu este ca Tine, care ierţi nelegiuirea şi treci cu vederea păcatele rămăşiţei moştenirii Tale? El nu-Şi ţine mânia pe vecie, ci îi place îndurarea! – Mica 7:18
Mila este unul dintre principiile fundamentale ale împărăţiei lui Dumnezeu. Ce este mila? Se povesteşte că unul dintre soldaţii lui Napoleon Bonaparte a dezertat din armata franceză şi a fost condamnat la moarte. Chiar dacă legea prevedea execuţia, mama tânărului, disperată că pedeapsa va fi aplicată imediat, a mers la împărat să ceară clemenţă pentru fiul ei. Dar generalul, rece şi indiferent la plânsul ei, rosti vehement:
– Nu merită iertare.
– Excelenţa voastră, împărate, suspină mama, vă rog, fie-vă milă!
– Femeie, fiul tău nu merită milă, insistă Napoleon.
– Ştiu, generale, continuă ea, dacă ar merita-o, n-ar mai fi milă.
„Dacă ar merita-o, n-ar mai fi milă”, a fost răspunsul mamei îndurerate, sugerând că milă înseamnă să ierţi pe cineva care nu merită iertare. Istoria spune că, în faţa unui asemenea argument puternic, marele general francez l-a iertat pe dezertor.
Versetul biblic de astăzi ne dezvăluie ceva şi mai profund despre caracterul plin de milă al lui Dumnezeu. Nu numai că El iartă şi are milă, dar Lui îi şi place să ierte şi să arate milă. Îţi aduci aminte ce s-a întâmplat când El atârna pe cruce? „… Sângele şiroindu-I din tâmplele rănite şi sudoarea amestecată cu sânge erau pe fruntea Lui. Picătură cu picătură, sângele curgea din mâinile şi picioarele Sale pe stânca găurită pentru a se pune în ea piciorul crucii. Rănile făcute de cuie se lărgeau pe măsură ce greutatea corpului trăgea de mâinile Lui. Răsuflarea Lui chinuită devenea din ce în ce mai rapidă, mai adâncă, pe măsură ce sufletul Său se zbătea sub povara păcatelor lumii. Tot cerul s-a umplut de uimire când rugăciunea Domnului Iisus s-a înălţat din mijlocul groaznicelor Lui suferinţe: «Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac»” (Viaţa lui Iisus, p. 760).
Este cineva pe care nu l-ai iertat încă? Dacă ai suferit jigniri şi nedreptăţi, ai ocazia să manifeşti milă. Da, e adevărat că aceia care te-au rănit nu o merită. Dar exact aceasta înseamnă milă. E posibil să gândeşti în felul următor: „Cum aş putea să-l iert dacă nici cel puţin nu şi-a cerut iertare?” Ei bine, adu-ţi aminte de Hristos. „Gândurile Sale au trecut de la propria suferinţă la păcatul persecutorilor Săi. (…) Niciun blestem nu a lost invocat asupra soldaţilor care se purtau cu El cu atâta asprime. (…) Hristos i-a compătimit. (…) El a şoptit doar o cerere pentru iertarea lor” (Viaţa lui Iisus, p. 744). El ne cere şi nouă: „Fiţi dar milostivi, cum şi Tatăl vostru este milostiv” (Luca 6:36).
