Ţi s-a arătat, omule, ce este bine! Şi ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău? – Mica 6:8
Cuvântul „umilinţă” are diferite înţelesuri. Iacov 1:9 se referă la „fratele dintr-o stare de jos să se laude cu înălţarea lui”, descriind umilinţa ca sărăcie. Alte pasaje adaugă la sensuri supunerea şi blândeţea. Isus a spus: „De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaş va fi cel mai mare în împărăţia cerurilor” (Matei 18:4).
Mai sunt şi alte versete care transmit că umilinţa este o „atitudine supusă, respectuoasă, o comportare modestă, plină de bună-cuviinţă” (DEX 2009). Romani 12:16 exemplifică semnificaţia acestui termen când spune: „Aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămâneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi.”
într-adevăr, o persoană modestă este cineva care nu se laudă cu realizările sale, se comportă fără mândrie şi arată supunere. Dar supunere faţă de cine? Subiectul supunerii este înţeles de obicei în mod greşit. Uneori, oamenii sunt consideraţi mândri sau aroganţi pentru că nu se subordonează ordinelor şi dorinţelor altora.
Dar Biblia este clară atunci când menţionează că supunerea noastră trebuie să fie mai întâi faţă de Dumnezeu (vezi Iacov 4:7) şi apoi faţă de alţi oameni. Acest lucru este clarificat de apostolul Pavel, care spune că subordonarea depinde de frica de Dumnezeu, subliniind aceste cuvinte: „Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos” (Efeseni 5:21).
Petru şi Ioan îi învăţau pe oameni Evanghelia lui Hristos (Faptele 4). Dar autorităţile religioase ale vremii lor i-au persecutat pentru învăţăturile lor, i-au arestat (v. 3), i-au ameninţat (v. 17), i-au intimidat (v. 18) să nu mai vorbească şi să nu mai înveţe în numele lui Isus. Imaginează-ţi că s-au şi înfuriat şi au vrut să-i omoare (5:33). Cu toate acestea, în ciuda persecuţiilor, apostolii au spus neobosiţi: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!” (5:29).
Şi în zilele noastre este posibil să fim ameninţaţi şi persecutaţi pentru adevăr.
Dacă ne supunem inima lui Dumnezeu în fiecare zi, nu avem nevoie să ne supunem oamenilor care folosesc metodele menţionate mai sus, chiar dacă le folosesc în numele Domnului. Pentru cei aflaţi în asemenea situaţii au fost făcute promisiuni preţioase: „Căci aşa vorbeşte Cel Preaînalt, a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui Nume este sfânt: «Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie, dar sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite şi să îmbărbătez inimile zdrobite” (Isaia 57:15).
