Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat de Sine însuşi şi a luat chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om; S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. – Filipeni 2:5-8
Cunoscutul profesor afro-american Booker T. Washington şi-a scris extraordinara autobiografie intitulată Up From Slavery. Ca fiu al unei sclave, istoria lui începe pe o plantaţie din Virginia (Statele Unite), unde şi-a petrecut copilăria în mijlocul greutăţilor şi mizeriei: casa lui era o colibă, iar patul – nişte zdrenţe aşezate direct pe podeaua murdară, fără jucării, cu mâncare puţină, proastă şi în grabă. Nu şi-a cunoscut niciodată tatăl şi nici bunicii. După abolirea sclaviei, sărăcia şi discriminarea au continuat să-l urmărească încă mult timp. În ciuda acestor condiţii, el avea în inimă dorinţa să înveţe şi apoi să-i înveţe, la rândul lui, pe cât ar fi putut de mulţi dintre cei ai lui. Pentru a-şi realiza visul, a făcut tot felul de munci. Pas cu pas, cu perseverenţă, efort şi dedicare, cu ajutorul câtorva oameni nobili şi de cele mai multe ori cu putere de la Dumnezeu, a avansat până când a ajuns director al Institutului Industrial şi Pedagogic din Tuskegee. „Universitatea negrilor”, cum mai era numită această instituţie, a avut peste un milion de studenţi şi o sută de cadre didactice. Booker T. Washington a fost şi un mare orator şi a fost decorat de către diverşi reprezentanţi ai statului (inclusiv de preşedinţii Cleveland şi McKinley) pentru influenţa sa asupra întăririi legăturilor şi doborârea barierelor dintre albi şi negri, la sfârşitul secolului al XIX-lea.
După eliberarea din sclavie, Washington a dat dovadă de o puternică determinare şi putere de voinţă, precum şi de o încredere crescândă în Dumnezeu şi în viitorul semenilor săi. El scria: „Celor care mă întreabă cum pot avea credinţă în viitorul rasei mele (…), având în vedere aparenta condiţie disperată (…), le aduc aminte de vicisitudinile la care ei ne-au condamnat şi din care Providenţa ne scoate permanent.”
Asemenea lui Washington, mulţi oameni umili au atins punctul culminant al potenţialului personal pe diverse căi. Dar Fiul lui Dumnezeu a parcurs drumul invers în mod voluntar, „făcându-Se rob”. Isus era Dumnezeu, dar a luat chip de rob şi a devenit ascultător până la moarte, coborând până la marginile de jos ale umanităţii, pentru că El te iubeşte pe tine şi mă iubeşte şi pe mine. Eşti gata să fii ecoul Lui?
