Căci cel neprihănit de şapte ori cade şi se ridică, dar cei răi se prăbuşesc în nenorocire. – Proverbele 24:16
Toleranţa” este un termen cu multe înţelesuri. În psihologie, în mod obişnuit se asociază cu termenul „frustrare”. Toleranţa la frustrare reprezintă abilitatea de a face faţă problemelor şi limitărilor vieţii personale, în ciuda dezamăgirilor pe care acestea le pot produce. Tot aici mai intră şi toleranţa/rezistenţa la sentimentele negative care apar atunci când nu putem obţine ceea ce dorim sau când ni se întâmplă lucruri teribile. Mulţi oameni nu sunt pregătiţi să-şi tolereze disconfortul produs de eşec sau de decepţie. Dacă înţelegem că lucrurile nu funcţionează întotdeauna cum vrem sau cum ne imaginăm, câştigăm un element important în suportarea adversităţii.
Există mulţi oameni care se simt copleşiţi de lucrurile care îi tulbură. Sănătatea li se poate deteriora pe zi ce trece. Problemele financiare şi conflictele din familie pot fi poveri greu de purtat. Suferinţele şi amărăciunile pot dura mult – luni sau poate ani – şi viitorul poate părea nesigur şi confuz. Treci acum printr-o asemenea încercare? Te gândeşti că viaţa ţi s-ar putea îmbunătăţi dacă ţi-ai reface sănătatea? Ai de gând să te laşi pradă sentimentelor pe care ţi le produc problemele vieţii? Şi, dacă nu se schimbă nimic, ai de gând să te plângi tot restul vieţii?
Când lucrurile nu merg cum ne aşteptăm, avem tendinţa să ne descurajăm şi să ne autocompătimim, în loc să le tolerăm cu răbdare şi să ne încredem în planurile lui Dumnezeu. Ilie şi Ioan Botezătorul s-au simţit devastaţi de rezultatele lucrării lor ca profeţi ai Celui Preaînalt şi, chiar dacă apropierea vrăjmaşului le tulbura sufletele şi simţeau o cumplită frică, ei au reuşit să le facă faţă când şi-au încredinţat viaţa lui Dumnezeu.
Acum, mai mult decât oricând, avem nevoie să punem în practică acest tip de toleranţă ca să putem deveni fermi şi hotărâţi, în ciuda descurajărilor. Nu trebuie să ne rezolvăm mai întâi problemele pentru a da dovadă de toleranţă, adică nu e nevoie să ne împăcăm cu familia sau să rezolvăm conflictele de la locul de muncă înainte de a adopta practic acest principiu de viaţă. Nu trebuie să ne rezolvăm toate problemele financiare, nici cel puţin pe cele de sănătate. „Perioada de încercare şi suferinţă care ne aşteaptă va necesita o credinţă care să poată îndura oboseala, întârzierea şi foamea – o credinţă care nu va slăbi în faţa severităţii încercărilor” (Tragedia veacurilor, p. 621).
Astăzi ne putem dezvolta toleranţa, dacă ne înfruntăm responsabilităţile cu încredere în Dumnezeu, în promisiunile Lui şi dacă ne rugăm până primim binecuvântările Lui.
