Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi. – Efeseni 5:2
Judy şi Dick au rămas şocaţi când doctorii le-au spus că fiul lor se născuse cu paralizie cerebrală, adică nu va putea să vorbească şi să umble toată viaţa. Doctorii i-au sfătuit să-l lase într-un centru de îngrijire, din moment ce oricum nu avea să se recupereze niciodată. Însă aceşti părinţi şi-au luat copilul acasă şi s-au hotărât să se dedice îngrijirii şi educaţiei lui. Inert şi liniştit, copilul s-a integrat în viaţa familiei şi, după 12 ani, datorită computerului a fost în stare să comunice primele cuvinte. Fiind admis în şcoala publică din Boston, într-o zi şi-a exprimat dorinţa să participe la o cursă în beneficiul unui coleg de clasă rănit. Fără să stea pe gânduri, tatăl l-a împins în scaunul rulant cei opt kilometri ai cursei. În timpul acestei competiţii, Rick a simţit pentru prima dată că i-au dispărut dizabilităţile.
Încurajat de această descoperire, Rick s-a antrenat pentru a participa la competiţii mai complexe. Fiecare dintre acestea a însemnat atât provocare, cât şi motivare să continue. De atunci, Rick şi tatăl său au participat la peste o mie de evenimente, cum ar fi maratoane, biatloane şi, cele mai dificile, competiţiile Omul de Fier. În timp ce tatăl alerga, înota sau pedala, fiul era purtat dintr-un loc în altul pe braţe, pe un scaun sau împins pe o plută. Datorită iubirii şi dedicării tatălui său, Rick a fost în stare să-şi depăşească limitele şi, pe deasupra, să obţină şi un titlu academic în educaţie specială la Universitatea din Boston.
Întregul cer a fost şocat când omenirea a rămas paralizată, fără puterea şi curajul de a rezista păcatului. O opţiune ar fi fost ca Dumnezeu să-l abandoneze pe om, întrucât era dificil să-l mai recupereze. În schimb, Dumnezeirea a hotărât să se devoteze îngrijirii şi răscumpărării acestuia. Mântuitorul lumii Şi-a dat viaţa pentru ca omul să-şi poată depăşi limitele şi să ajungă la cea mai înaltă perfecţiune. Acest principiu al consacrării de sine este baza legii lui Dumnezeu şi esenţa întregului creştinism.
Datorită iubirii şi dedicării lui Dumnezeu, tu eşti făcut în stare să-ţi aduci aminte că nu eşti singur în cursa pentru viaţă. Pentru că „Dumnezeul cel veşnic este un loc de adăpost şi sub braţele Lui cele veşnice este un loc de scăpare” (Deuteronomul 33:27), te invităm să te încrezi în tovărăşia Sa veşnică. Dar nu uita ceva important: Rick Hoyt a început să se simtă liber numai când a încercat să ajute un coleg rănit. Această cursă caritabilă a fost începutul unei noi vieţi de succes şi fericire, când el a decis să arate compasiune faţă de un semen aflat în dificultate. Şi tu poţi face la fel.
