Având un cuget curat, pentru ca cei ce bârfesc purtarea voastră bună în Hristos să rămână de ruşine tocmai în lucrurile în care vă vorbesc de rău. – 1 Petru 3:16
Conştiinţa morală este abilitatea de a evalua acţiunile proprii şi pe ale altora drept bune sau rele, corecte sau incorecte. Ca oricare altă abilitate, aceasta se poate dezvolta sau deteriora. Intensificarea ei poate fi sănătoasă sau nocivă. Mulţi oameni se consideră neprihăniţi pentru că aşa le spune propria conştiinţă, dar adevărul este că, până când nu este acordată la Sfintele Scripturi, vocea conştiinţei va duce în eroare. Alţii sunt în mod constant hărţuiţi de propria conştiinţă, atâta vreme cât nu se pot elibera din sentimentele de vină, care pot dispărea numai prin credinţa în meritele Mântuitorului şi iertarea Sa.
Ieronim de Praga şi-a educat conştiinţa să fie sensibilă la vocea Duhului Sfânt. El considera Scripturile norma supremă pentru conştiinţă. Spre sfârşitul Evului Mediu, el condamna biserica timpului său pentru asumarea puterii de a schimba Biblia. De aceea, Ieronim promova valabilitatea principiului divin în dreptul oamenilor şi denunţa nelegiuirile care erau tolerate în numele religiei.
A fost etichetat ca eretic şi răzvrătit şi a fost închis pentru a-şi reconsidera poziţia. Bolnav grav şi dorind să scape de durere, el a încercat simultan să fie pe placul persecutorilor, cât şi al propriei conştiinţe; astfel a fost de acord să-şi retracteze toate ideile, în afară de cea privitoare la Cuvântul sfânt. Totuşi, această intenţie nu i-a convins pe acuzatori, cu atât mai puţin propria conştiinţă. În timpul celui de-al doilea conciliu, el a admis deschis şi curajos că, dacă trebuie să retracteze ceva, nu va fi destul de curajos să înfrunte flăcările lângă adevăr.
Ieronim de Praga a fost un om bogat şi educat, faimos pentru elocvenţa sa. El a preferat să rămână credincios lui Dumnezeu decât să scape de pedeapsa morţii crude. Cât de mulţi sunt cei care, pentru a scăpa de batjocură, greutăţi şi pierderi economice sau suferinţă, sacrifică principiile dreptăţii şi ale conştiinţei! (Viaţa lui Iisus, p. 738). Principiile bune sunt puse deoparte în favoarea interesului personal şi a bunurilor vremelnice ale lumii, dar, în acelaşi timp, spre pierderea vieţii veşnice.
Astăzi putem avea un cuget curat prin ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu şi legea sfântă va fi scrisă în inima noastră (Ieremia 31:33). Pentru că fericita noastră speranţă este promisiunea: „Voi pune în voi o inimă nouă şi vă voi da un duh nou” (Ezechiel 3:17), putem să ne dezvoltăm un cuget curat care este în armonie cu principiile divine.
